Acropola din Atena (pictură de Leo von Klenze)

Cum putem scrie cu adevărat istoria reală a unor societăți ale căror standarde de adevăr și realitate erau destul de diferite de ale noastre? Cât de rațional este să vorbești despre state, societăți și economii din timpuri istorice îndepărtate, unde locuitorii ar fi găsit ideile de „stat”,  „societate” sau „economie” cu totul lipsite de sens? Cum este posibil să înțelegem în mod rațional moduri de viață care presupuneau sprijinul activ al ființelor și forțelor „supranaturale”, fenomene care sfidează rațiunea și știința noastră? Pe scurt, cum putem spera să putem vreodată să exprimăm adevărul despre realitățile care au fost trăite de popoarele nemoderne?

„După ce am studiat grecii antici și multe alte popoare preistorice timp de peste 20 de ani, în mod profesionist, am devenit convins că trăiau în lumi foarte diferite de a noastră.

Bineînțeles, pentru noi, astăzi, e de la sine înțeles că există o singură realitate, realitatea noastră, o lume fixă a experiențelor condusă de legi general-valabile ale științei și naturii.

Dar aș vrea să vedeți lucrurile diferit. Aș vrea să vedeți că oamenii au trăit dintotdeauna într-un multivers, nu doar un univers singular. Și dacă sunteți dispuși să vedeți acest multivers, atunci sper că se va schimba fundamental și felul cum priviți trecutul umanității și, sper, prezentul și viitorul totodată.

Să punem trei întrebări de bază despre conținuturile realității noastre, pe care eu și voi o trăim aici, acum.


În primul rând, ce anume face ca ceva să fie real în lumea noastră?

Ei bine, pentru noi, lucrurile reale sunt cele materiale, cele făcute din materie pe care o putem vedea cumva, precum atomii, oamenii, pomii, munții, planetele; mergând pe același principiu, lucrurile invizibile, imateriale, precum zeii și demonii, raiul, iadul, acestea sunt considerate ireale.  Ele sunt simple credințe, idei subiective care există doar în mințile noastre. Pentru a fi real, un lucru trebuie să existe obiectiv sub o anumită formă vizibilă, materială, chiar dacă mințile noastre o pot percepe sau nu.


În al doilea rând, care sunt cele mai importante lucruri din lumea noastră reală?

Răspunsul? Lucrurile omenești - oamenii, orașele, societățile, culturile, guvernele, economiile. De ce? Pentru că noi, oamenii, ne considerăm speciali. Credem că suntem singurele creaturi ale planetei care au o limbă, voință și liber-arbitru. În contrast, lucrurile non-umane sunt, pentru noi, doar părți ale naturii, un decor al culturii umane, un simplu mediu format din lucruri care ni se cuvin să le folosim oricând dorim.


În al treilea rând, ce înseamnă să fii un om în lumea noastră?

Ei bine, înseamnă a fi un individ, o persoană care trăiește pentru sine însuși. Credem că natura ne-a făcut astfel, oferindu-ne fiecăruia dintre noi toate motivele, drepturile, libertățile și interesele pentru a prospera și a concura cu alți indivizi pentru toate resursele importante ale vieții.

Însă eu vă sugerez că această lume reală a noastră nu este nici infinită, nici universală; este doar una dintre nenumăratele lumi reale diferite pe care oamenii le-au experimentat de-a lungul istoriei.

Atunci, cum ar arăta o altă lume? Hai să ne uităm la una: lumea reală a clasicilor Atenei din Grecia Antică.

Acum, bineînțeles, îi știm pe atenieni ca fiind strămoșii noștri culturali, pionierii tradițiilor noastre occidentale - filozofia, democrația, teatrul, și așa mai departe - dar lumea lor reală nu era nici pe departe ca a noastră. Lumea reală a atenienilor era plină de lucruri pe care noi le considerăm imateriale și, deci, ireale. Conținea lucruri precum zei, spirite, nimfe, soartă, blesteme, jurăminte, suflete și tot felul de energii misterioase și forțe magice.

Într-adevăr, cele mai importante lucruri din lumea lor reală nu erau nicidecum oamenii, ci zeii. De ce? Pentru că zeii erau de-a dreptul extraordinari. Ei controlau toate lucrurile care au făcut viața posibilă: Soarele, ploaia, recoltele, natalitatea, sănătatea, bunăstarea familiei, călătoriile pe mare, victoriile pe câmpurile de luptă. Erau peste 200 de zei în Atena, și nu erau divinități depărtate, detașate, care priveau omenirea din afară. Ei chiar erau acolo, printre ei, trăind în temple, asistând la sacrificii, socializând cu atenienii la festivalurile, banchetele și balurile lor.

În lumea reală a atenienilor, oamenii nu trăiau departe de natură. Viețile lor erau dictate de ritmurile anotimpurilor și de ciclurile de viață ale plantelor și animalelor. Într-adevăr, teritoriul atenienilor nu era doar o bucată de pământ; era o zeiță, o zeiță vie care a dat demult naștere primilor atenieni și care a avut grijă de toți descendenții lor de atunci încolo, cu darurile ei prețioase - solul, apele, piatra și recoltele.

Dacă orice i-ar fi poluat solurile cu vărsare de sânge nelegiuită, acela ar fi trebuit exilat imediat dincolo de granițele ei, indiferent dacă era un om, un animal sau o simplă țiglă de pe un acoperiș.

În lumea atenienilor, nu existau indivizi. Toți atenienii erau inseparabili de familiile lor și toate familiile ateniene trebuiau să locuiască și să muncească împreună ca un tot unitar, precum celulele unui organism viu. Ei au numit acest corp social „dimas”, poporul, iar stilul lor de viață a fost intitulat „democrația”, dar nu era nici pe departe ca democrația noastră modernă, pentru că atenienii nu erau născuți să fie indivizi care trăiau pentru ei înșiși. Ei erau născuți pentru a servi și conserva familiile și societatea care le-au dat viață.

Per total, întregul stil de viață al atenienilor era radical diferit față de al nostru. Natura i-a programat să fie ca unul, o societate unitară, și i-a făcut special ca să coexiste și să colaboreze cu toate tipurile de ființe non-umane, mai ales cu cei 200 de zei și a lor divină Mamă Natură.

Viața în Atena era susținută de ceea ce numim o ecologie cosmică, o ecologie simbiotică dintre zei, natură și oameni. Bineînțeles, pentru noi, astăzi, în lumea noastră reală, privim lumea lor și pare stranie, ciudată, bizară, exotică, și, desigur, ireală. Dar are multe lucruri majore în comun cu lumile reale trăite de numeroase alte popoare premoderne, ca de exemplu: egiptenii antici, chinezii antici și popoarele din Peru precolonial, Mexic, India, Bali sau Hawaii.

În toate acele lumi reale premoderne zeii controlau toate condițiile existenței. Non-umanii erau mereu așteptați să colaboreze cu oamenii și viceversa. Iar de la oamenii se aștepta să-și ajute comunitățile, nu să trăiască pentru ei înșiși ca indivizi.

Într-adevăr, în istoria de ansamblu, lumea noastră, realitatea noastră este marea excepție de la regulă - cea exotică, cea stranie. Doar în lumea noastră reală realitatea este o simplă ordine materială și numai aici sunt non-umanii subordonați oamenilor, și numai aici sunt oamenii născuți să fie indivizi.

De unde această unicitate? Pentru că lumea noastră reală a fost modelată într-un mediu unic, un mediu fără precedent în Europa modernă, cu revoluția sa științifică, luminarea sa și noul mod capitalist de trai.

În ciuda acestei unicități, ni se pare normal ca realitatea noastră să fie singura realitate adevărată, pe care toți oamenii din istorie au trăit-o fie că au știut asta sau nu. Și gândiți-vă o clipă la imensa aroganță a acestei presupuneri. Practic, spunem că noi, occidentalii moderni, vedem corect realitatea și toți ceilalți din istorie au greșit. Practic, spunem că toate acele civilizații extraordinare ale trecutului au fost doar niște accidente fericite pentru că erau fondate pe nimic altceva decât mituri, iluzii și idei false despre realitate.

De ce suntem atât de siguri că avem dreptate? De ce presupunem că știm mai mult? De ce ne chinuim să înțelegem la propriu lumile reale ale popoarelor premoderne? Ei bine, deoarece considerăm că științele noastre moderne oferă singura cunoaștere obiectivă a realității, dar oare așa e?

De mai bine de 100 de ani, ideea unei realități obiective a fost permanent investigată de experți în diverse domenii, de la fizicieni la biologi la filozofi. Acești experți ar sugera că realitatea nu este doar o ordine materială a naturii; este ceva la producerea căreia oamenii participă activ când mințile lor interacționează cu mediul.

Iată un mod de a privi acest lucru. Pentru a înțelege o experiență, toți oamenii din trecut au trebuit să creeze un model al lumii reale. Apoi, ei au folosit acel model ca baza pentru stilul lor de viață, pentru toate practicile, normele și valorile lor. Iar dacă acel stil de trai se dovedea a fi util în aplicare, sustenabil, atunci adevărul modelului era confirmat de experiențele de zi cu zi; funcționează.

Astfel, odată ce modelul devenea un automatism în relație cu mediul, efectul unei lumi reale stabile era generat de permanentele interacțiuni dintre cele două, dintre mințile umane, pe de o parte, și mediile pe de altă parte.

Iată un scurt exemplu: de ce suntem atât de convinși în lumea noastră modernă că suntem până la urmă indivizi? Ei bine, pentru că un grup de sociologi de la începuturile Europei moderne au decis că asta suntem; și pentru că modelul lor de lume plină de oameni inerent competitivi a devenit baza unui nou mod capitalist de trai care a generat nivele de prosperitate fără precedent, cel puțin pentru cei norocoși; și pentru că noi, toți cei care am fost crescuți în națiuni capitaliste, am fost continuu formați să fim indivizi unitari de către familiile, școlile și societățile noastre; și pentru că suntem tratați exact ca indivizi aproape zilnic de către structurile care controlează aceste vieți, precum democrația noastră liberală și economia noastră capitalistă.

Cu alte cuvinte, mințile și mediile noastre conspiră continuu pentru a ne face individualitatea să pară ceva natural. Altfel spus, niciun om nu a experimentat cu adevărat o realitate obiectivă. Oameni diferiți au avut dintotdeauna realități diferite, fiecare influențată de modelul lumii care se întâmpla să fie comun în mințile oamenilor de la vremea respectivă.

Deci, oamenii au trăit mereu într-un multivers de lumi reale diferite, nu într-un univers format doar dintr-una singură.

Dați-mi voie să închei cu trei gânduri care se trag din această concluzie.

Mai întâi, noi, occidentalii moderni, trebuie să încetăm să credem că toate popoarele premoderne sunt, cumva, mai primitive sau mai puțin inteligente decât noi. Lumea lor reală, cu toți zeii și forțele magice, era la fel de reală ca a noastră. Da, acele lumi cuprindeau moduri de trai care susțineau multiple vieți reale timp de sute, sau, uneori, mii de ani. Lumile lor reale erau diferite; nu înseamnă că erau greșite.

Apoi, noi, occidentalii, nu trebuie să ne mai dăm așa mari. Trebuie să fim puțin mai umili. În ciuda tuturor realizărilor tehnologice extraordinare, lumea noastră modernă și curajoasă a pus în pericol viitorul întregii planete în numai 300 de ani. Am făcut posibile tot felul de orori istorice: genocide răspândite pe mai multe continente, exploatarea în masă a populațiilor colonizate, subjugarea industrială, două războaie mondiale dezastruoase, Holocaustul, războiul nuclear, extincția unor specii, degradarea mediului, fermele mecanizate, și, desigur, încălzirea globală. Dovezile sunt aici dacă vreți să le vedeți. Modelul nostru de realitate a eșuat catastrofic în practică.

În al treilea rând, alte modele și alte lumi reale sunt posibile. Alte lumi sunt trăite chiar acum, în timp ce vorbesc, în ceea ce a rămas din pluriversul istoric, în locuri precum Amazon, Anzii, sudul Mexicului, nordul Canadei, Australia, și toate celelalte locuri unde populațiile indigene se străduiesc să-și păstreze modurile de viață sustenabile ancestrale, pentru a nu fi distruse de universul modern în permanentă expansiune.

Sugerez că toate aceste popoare nemoderne, din trecut sau din prezent, ne învață atât de multe despre traiul sustenabil din alte lumi posibile. Așa că, hai să începem chiar acum să încercăm să învățăm de la ele până nu este prea târziu. Hai să încercăm să ne extindem imaginația. Hai să ne imaginăm și alte moduri de a fi uman în alte lumi posibile.”

 

Ce ne învață vechile civilizații despre realitate
(subtitrare în lb. română)

 

[Textul reprezintă traducerea și adaptarea discursului lui Greg Anderson, autor al cărții „The Realness of Things Past”. Traducerea originală din limba engleză: Andra Mocanu; corector: Mirel-Gabriel Alexa]

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro