Richard Feynman (1918-1988) a fost unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului al XX-lea şi unul dintre cei mai înzestraţi vorbitori pe teme ştiinţifice din toate timpurile. Autor principal al celebrei teorii a electrodinamicii cuantice, Feynman a fost laureat al Premiul Nobel pentru fizică în anul 1965.

Iată în videoclipul de mai jos, modul în care Feynman explică frumuseţea lumii, pornind de la frumuseţea unei flori, arătând că înţelegerea ştiinţifică a lumii nu elimină plăcerea contemplării ei, ci dimpotrivă, adaugă la aceasta, adâncind, în fapt, misterul.

 

"Am un prieten care e artist, și uneori are o părere cu care nu sunt foarte de acord. Ținea o floare în mână și zicea: „Uite ce frumoasă e!” și eram de acord cu el. Și zicea: „Uite, eu ca artist văd cât de frumoasă e, dar tu ca om de știință o descompui și o transformi într-un lucru banal”. Dar cred că lucrurile nu stau chiar aşa.

În primul rând, frumusețea pe care o vede el este disponibilă și altor oameni, cât și mie. Cred, cu toate că s-ar putea să nu fiu la fel de rafinat din punct de vedere estetic, că pot aprecia frumusețea unei flori. În același timp, văd mult mai multe legate de floare decât vede el.

Îmi pot imagina celulele dinăuntru, complicatele interacțiuni interne, care au și ele o frumusețe. Ce vreau să spun e că, nu există doar frumusețe la acestă dimensiune de un centimetru, există frumusețe și la dimensiuni mai mici. Structura interioară, procesele, faptul că culorile și floarea au evoluat ca să atragă insecte pentru polenizare este interesant. Înseamnă că insectele văd culoarea.

Asta ridică o întrebare: există acest simț estetic și în specii inferioare... de ce e acesta estetic... tot felul de întrebări interesante care, prin știință, cunoaștere, doar adaugă entuziasmului, misterului și minunăției unei flori. Doar adaugă. Nu înțeleg cum diminuează.

 

 



Dacă te aștepți ca știința să îți dea toate răspunsurile la întrebările minunate despre: ce suntem, încotro ne îndreptăm, care este scopul universului, și așa mai departe, atunci cred că ai putea deveni deziluzionat și vei căuta vreun răspuns mistic la aceste probleme. Cum poate un om de știință să accepte un răspuns mistic, nu știu, întregul spirit al științei este să înțelegi. Dar oricum, dacă te gândești... felul în care eu mă gândesc la ceea ce facem este că explorăm, încercăm să aflăm cât de mult putem despre lume.

Oamenii mă întreabă: „Cauți legile supreme ale fizicii?”. Nu, nu le caut, caut doar să aflu mai multe despre lume, iar dacă se dovedește că există o simplă lege supremă care explică totul, așa să fie. Asta ar fi foarte frumos de descoperit. Dar dacă se dovedește că e asemenea unei cepe cu milioane de straturi, și noi suntem sătui și obosiți să ne uităm la straturi, atunci așa să fie. Dar orice s-ar dovedi a fi, natura este acolo și va ieși la iveală așa cum este ea.

Așadar, când mergem să o investigăm, nu ar trebui să decidem înainte ceea ce încercăm să facem decât că vrem să aflăm mai multe despre ea. Vezi, chestia e că, eu pot trăi cu îndoială și incertitudine și fără să știu. Eu cred că este mult mai interesant să trăiești știind că nu ai răspunsuri, decât să ai răspunsuri care ar putea fi greșite.

Am răspunsuri aproximative, am credințe posibile și grade diferite de certitudine despre diferite lucruri, dar nu sunt sigur absolut de nimic, și sunt multe lucruri despre care nu știu nimic. Dar nu trebuie să știu un răspuns. Nu mă sperie să nu știu lucruri, să fiu pierdut în misteriosul univers fără să am nici un scop, care este de fapt felul în care stau lucrurile după câte văd, posibil. Nu mă sperie. Și așa că, nu pot să cred poveștile speciale care au fost născocite despre relația noastră cu universul, pentru că par să fie prea simple, prea conectate... prea locale, prea provinciale.

El a venit pe Pământ! Unul din aspectele importante privitoare la Dumnezeu este acela că el ar fi venit pe Pământ, ca să vezi... Și uite-te la ce e acolo în univers, nu e deloc proporțional. Oricum, nu are rost să dezbatem, nu pot dovedi contrariul. Încerc doar să-ți spun, din perspectiva științifică, perspectiva tatălui meu, că ar trebui să căutăm să vedem ceea ce e adevărat și ceea ce s-ar putea să nu fie adevărat; odată ce începi să te îndoiești, ceea ce pentru mine e o parte fundamentală a sufletului meu, să te îndoiești, și să întrebi; când te îndoiești și întrebi, devine mai greu să crezi."

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.