Este aproape sigur că tu, cel care citeşti acest articol, consumi pornografie, într-o formă sau alta, mai des sau mai rar. Studii recente arată că circa 90% dintre bărbaţi şi 60% dintre femei accesează materiale pornografice cel puţin o dată pe lună. Pe de altă parte, tu, cel care citeşti acest articol, într-un spaţiu public, cel mai probabil ai fi un avocat împotriva pornografiei. Iar dacă minorii intră în discuţie, atunci ai fi un înfocat partizan al blocării (cumva) a accesului acestora la materiale pornografice. Dar nu cumva modul în care ne raportăm public la pornografie este doar ipocrizie?

Iată ce subiecte asociate consumului de pornografie vrem să discutăm în acest articol:
:: de ce suntem atraşi de pornografie?
:: care sunt pericolele pornografiei?

Legea românească ce reglementează pornografia

Să începem cu legislaţia românească. Legea 196 din 2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei - acesta este denumirea oficială. Ce te-ai aştepta de la o asemenea denumire? O lege care să pună în practică nişte măsuri care să: 1) prevină pornografia şi 2) să combată pornografia.

Ce e de fapt în legea de doar 17 articole? Prima parte încearcă neconvingător să definească pornografia. În capitolul 2, care cică ar avea rolul de a preveni activităţile cu caracter pornografic, se spune ce condiţii trebuie să îndeplinească localurile  cu programe erotice şi de striptease, condiţiile de vânzare a publicaţiilor pornografice şi faptul că site-urile pornografice trebuie să fie parolate, iar proprietarul trebuie să ceară bani pentru accesarea site-urilor.

Cum se previne pornografia prin stabilirea unor măsuri administrative e greu de înţeles. Ce e clar, e că nu prea are sens să-ţi faci un site pornografic în România, pe care să-l şi declari, dat fiind faptul că nu ai libertatea de a oferi conţinutul fără a solicita o taxă (şi a obţine bani pe alte căi, cum ar fi publicitatea).

Capitolul 3 este despre infracţiuni şi contravenţii şi... asta e tot.


De ce suntem atraşi de pornografie?

Răspunsul este evident: ne uităm la materiale pornografice pentru că ne face plăcere. Privirea altor persoane angajate în activităţi sexuale provoacă plăcere privitorilor. 52% dintre bărbaţi şi 26% dintre femei sunt excitate doar de ideea de a privi persoane străine dezbrăcate ori angajate în activităţi sexuale. Consumul de pornografie, după cum aţi văzut în primul paragraf al articolului, este mult mai mare.

Sexualitatea este una dintre cele mai naturale activităţi umane, iar pornografia oferă accesul la actele sexuale în care sunt implicaţi alţii. Deşi nu poate fi asimilată activităţii sexuale nemijlocite, consumul de pornografie poate fi considerat, până la un punct, activitate sexuală în sine. Cum aşa? Mulţi dintre cei care privesc filme pornografice o fac pentru a se autosatisface, ceea ce este activitate sexuală.

Consumul de pornografie vine cu un puternic sentiment de vină, pentru unii. Cel mai probabil acest sentiment se naşte întrucât în cultura europeană, cel puţin, pornografia este privită, la nivelul discursului public, cu dispreţ. În fapt pornografia este un exemplu excelent de schizofrenie socială, căci e un fenomen la care mai toţi luăm parte, care ne produce plăcere, dar care ni se pare totuşi degradant pentru a fi admis în public.
 
 Iată pe scurt rezultatele unor studii privind sexualitatea umană, pentru a ne lărgi înţelegerea cu privire la ce gândim despre sex şi cum ne comportăm în pat:
 :: circa 20% din populaţia globului a avut momente de atracţie sexuală faţă de acelaşi sex în cursul vieţii. Citiţi acest articol pentru o prezentare amplă a homosexualităţii.
 :: 19% dintre bărbaţi şi 10% dintre femei sunt stimulaţi sexual de ideea de a fi sadici în pat, aceasta însemnând umilirea partenerului ori chiar aplicarea unei corecţii fizice. De cealaltă parte, 15% dintre bărbaţi şi 17% dintre femei au o doză bine dezvoltată de masochism, fiind stimulaţi sexual de acte ca: umilire, bătaie şi legare, în cantităţi mici. De ce provoacă plăcere sadomasochismul? Cel mai bun răspuns pe care-l avem: pentru ne permite să încălcăm reguli pe care nu le putem încălca în public, ci doar în intimitate.
 :: 13% dintre bărbaţi şi femei găsesc atractivă ideea de a fi implicaţi în activităţi sexuale cu un străin care nu consimte la aceasta. Mai mult, într-un studiu implicând 335 de femei, 62% au indicat faptul că au avut o fantezie erotică ce presupunea că erau violate. Nu e clar de ce femeile au astfel de fantezii. Mai ciudat este că şi femei care au fost abuzate sexual au astfel de fantezii erotice. Ce se cunoaşte este faptul că aceste fantezii care presupun violul sunt cumva idealizate, lăsând deoparte părţile cele mai brutale.
 :: 6% dintre bărbaţi şi 2% dintre femei au indicat, în cadrul unui studiu din 2014, că ar fi interesaţi de activităţi sexuale cu copii, dacă li s-ar garanta că nu ar fi prinşi şi pedepsiţi.
 

Care sunt riscurile pornografiei?

Trebuie spus de la început că cercetarea privind impactul pornografiei asupra creierului este în stadiul incipient. Iată câteva rezultate iniţiale ale studiilor efectuate.
 
Cercetătorul Samuel Perry şi colegii acestuia sugerează că pornografia dublează riscul de divorţ.
 
Într-un studiu din 2016, o metaanaliză asupra a 22 de studii din 7 ţări, Paul Wright şi colegii acestuia sugerează că ar fi date care să ducă la ideea că există o corelaţie între consumul de pornografie şi agresiunea sexuală (în special de natură verbală).
 
De ce ar fi legată pornografia de agresivitate? Simone Kuhn şi Jurgen Gallinat au publicat un studiu în 2014 în care scriu că "consumul de pornografie este similar unui comportament ce caută gratificarea, un comportament ce caută noul, un comportament adictiv". Orice adult ştie acest lucru: omul este "programat" pentru a-i plăcea sexul, fie că e vorba de implicarea nemijlocită în activităţi sexuale, fie că e vorba despre a gândi la sex ori de a privi materiale pornografice. Oricare dintre cele trei activităţi legate de sex acţionează asupra unui buton magic, schimbând starea de spirit.
 
Pe de altă parte, sistemul plăcerii din creierul uman poate fi schimbat în funcţie de modul în care este acţionat; activarea frecventă poate face ca recompensa să fie mai puţin eficientă. Asta ar însemna că cu cât consumi mai multă pornografie, cu atât efectul este mai slab, prin urmare cu atât nevoia de pornografie creşte pentru a compensa. Vă puteţi face propria analiză şi observa dacă sunteţi în acest stadiu :)
 
Una peste alta, pornografia este un fenomen de masă, cu o prezenţă masivă la nivelul tuturor categoriilor de vârstă. Dată fiind relativa libertate a Internetului, e puţin probabil ca vreo ţară să poată bloca consumul de pornografie, aşa cum încearcă Marea Britanie să facă din iulie acest an (vor să blocheze accesul copiilor şi adolescenţilor la site-uri pornografice prin verificări de profunzime ale vârstei, precum utilizarea unui card bancar ori a permisului de conducere; desigur, astfel de măsuri de verificare expune publicul la dezvăluiri masive de date personale...). Orice măsură legislativă împotriva pornografiei ar trebui, în opinia noastră, să se bazeze pe  studii solide. Şi asta din două motive. Pe de-o parte, va fi foarte greu să se blocheze accesul la pornografie, date fiind miile de site-uri disponibile ori multitudinea de posibilităţi de descărcare a unui material pornografic. Pe de altă parte trebuie înţeles care sunt riscurile. Faptul că adulţii consumă pornografie, se simt vinovaţi şi decid că adolescenţii nu au voie nu pare tocmai o decizie raţională. Nu spunem că accesul la pornografie pentru adolescenţi nu ar trebui restricţionat; nu ştim răspunsul. Dar tocmai acesta este punctul tare al acestui paragraf: trebuie ca cercetarea privind consumul de pornografie să avanseze, în aşa fel încât să avem o înţelegere mai bună asupra riscurilor, dacă există, asupra minţii umane. Cu certitudine pornografia nu este nocivă în sine, căci consumul de pornografie este o manifestare a sexualităţii umane naturale. Dar este probabil că există o limită a normalităţii, care, depăşită, poate avea urmări nocive, ca o creştere a agresivităţii, o dezangajare din viaţa de cuplu etc.



Notă: rezultatele studiilor indicate în articol au fost preluate din capitolul 5 al cărţii "Evil. The science behind humanity's dark side", de Julia Shaw, Editura Doubleday Canada, 2019.


Dacă găsiţi scientia.ro util, susţineţi site-ul printr-o donaţie.

Găzduire 2019: 485 €. Donat: 106.55


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă
Susţine-ne pe Patreon!