În 2025, odată cu intrarea lui Elon Musk în administrația americană, a apărut o inițiativă neobișnuită: „Department of Government Efficiency” (DOGE). Concepută ca o reformă radicală a statului, DOGE a fost mai mult decât un program de eficientizare birocratică. A fost o încercare de a aplica logica software-ului, a jocurilor video și a culturii Internetului asupra guvernării. Rezultatul a fost un experiment controversat, care a combinat tehnologia, ideologia și o viziune reductivă asupra societății.
Statul ca „mașină defectă” și promisiunea optimizării
Musk a pornit de la premisa că statul este o „mașină mare și stupidă”, configurată greșit. Soluția sa era simplă în aparență: acces total la sistemele informatice, integrarea bazelor de date și eliminarea „erorilor”.
În acest cadru, guvernarea era reinterpretată ca un sistem informatic: ineficiența = date greșite; corupția = bug-uri; birocrația = cod învechit.
Prin Doge, Musk a încercat să transforme administrația într-o platformă unificată, unde toate datele — fiscale, sociale, administrative — să fie integrate și analizate centralizat. Ideea era că, odată curățat „codul”, statul va deveni eficient automat.
Cultura gamingului ca model de guvernare
Un element central al proiectului a fost influența jocurilor video asupra modului de gândire al lui Musk. Referințele la speedrunning, „God mode” sau exploatarea bug-urilor nu erau metafore ocazionale, ci principii de acțiune.
Inspirat de jocuri precum Diablo 4 sau Path of Exile 2, Musk a privit administrația ca pe un „dungeon”: agențiile erau niveluri de parcurs; funcționarii erau obstacole; regulile puteau fi ocolite prin „exploits”.
Conceptul de speedrunning — finalizarea unui joc cât mai rapid, chiar folosind scurtături sau erori — a devenit modelul implicit al reformei. DOGE nu urmărea o transformare graduală, ci o „parcurgere rapidă” a statului, prin șocuri succesive: concedieri, tăieri bugetare și restructurări forțate.
„Any% governance”: eliminare, automatizare, integrare
Strategia Doge poate fi rezumată în trei acțiuni:
1. Eliminare
Prin bugetarea de tip zero (zero-based budgeting), fiecare cheltuială trebuia justificată de la zero. În practică, acest lucru a dus la desființarea unor agenții și la reducerea masivă a personalului.
Vorbind de la distanță la World Governments Summit din Dubai, în februarie 2025, Musk și-a anunțat intenția de a „desființa agenții întregi… Dacă nu elimini rădăcinile buruienii”, a spus el, „atunci este ușor ca buruiana să crească din nou”.
Bugetarea de la zero (ZBB), metoda pe care Musk a adoptat-o atât la Twitter, cât și la Doge, a fost inventată în anii '60, fiecare departament fiind obligat să justifice din nou fiecare cheltuială, în loc să reporteze bugetele din anii anteriori. Mult timp a fost considerată impracticabilă, până la modelele lingvistice mari și instrumentele de contabilitate bazate pe IA, care permit ca bugetele să fie reconstruite de roboți. Musk a preluat controlul asupra sistemelor informatice ale Biroului Serviciilor Fiscale din cadrul Trezoreriei SUA încă din prima lună a DOGE, în speranța de a crea un «buton de ștergere» pe care să-l poată folosi împotriva oricărei agenții prin tăierea finanțării de la sursă”. Unele agenții, precum USAID, au fost practic desființate, fiind „introduse în tocătorul de lemn”, după cum s-a exprimat Musk.
2. Automatizare
Inteligența artificială a fost utilizată pentru: analiza contractelor; eliminarea reglementărilor; procesarea comentariilor publice.
Astfel, procesele democratice — deliberarea, consultarea — au fost reduse la operațiuni algoritmice.
3. Integrare
Toate datele statului urmau să fie centralizate într-un sistem unic. În acest demers, companii precum Palantir Technologies au jucat un rol esențial. Compania a primit peste 113 milioane de dolari în contracte guvernamentale în primele luni ale administrației Donald Trump, pentru activități care includeau facilitarea integrării informațiilor provenite din diferite agenții. Centralizarea datelor a însemnat eliminarea mecanismelor legale și a garanțiilor de confidențialitate existente în întregul guvern federal. Silozurile nu sunt neapărat un lucru rău. Ele sunt spații de informație privilegiată. Barierele dintre ele pot reprezenta garanții – controale împotriva abuzurilor, utilizării necorespunzătoare și supravegherii. Însă, din perspectiva Doge, acestea erau obstacole în calea integrării.
Cel mai important act de integrare a datelor al Doge a fost conceput pentru a accelera deportările în masă. Până în martie 2025, colaboratorii lui Musk începuseră să construiască o „bază de date centrală” pentru urmărirea imigranților – reunind registre din cadrul Departamentului pentru Securitate Internă, Internal Revenue Service (IRS), Social Security Administration și listele electorale. Aceasta se integra cu contractul cu Palantir Technologies pentru „ImmigrationOS” cu Immigration and Customs Enforcement (ICE), care promitea „vizibilitate aproape în timp real” asupra non-cetățenilor. În luna următoare, administrația Donald Trump a adăugat mii de persoane în „death master file” al Administrației pentru Securitate Socială, ceea ce le-a tăiat accesul la carduri de credit și conturi bancare. Un fost comisar a numit această măsură „crimă financiară”. Scopul era de a le bloca posibilitatea de a-și câștiga existența și de a-i forța să „se autodeporteze”.
De la eficiență la supraveghere
Deși DOGE a fost lansat sub pretextul eficienței, efectul principal a fost extinderea capacității de supraveghere a statului.
Centralizarea datelor a permis: monitorizarea populației în timp real; corelarea informațiilor din surse diferite; identificarea rapidă a „anomaliilor”. Aceste „anomalii” nu erau doar erori administrative, ci și persoane considerate problematice. În viziunea lui Musk, sistemul trebuia „întărit” împotriva empatiei, văzută ca o vulnerabilitate.
Musk a respins criticile conform cărora reducerile la USAID ar costa milioane de vieți. În idiomul său, „exploatarea empatiei” era pur și simplu „un bug în civilizația occidentală” care trebuie corectat. Aceasta fusese o componentă esențială a modului de gândire al lui Musk de decenii.
Biroul lui Musk includea un sistem de gaming echipat cu un ecran curbat supradimensionat, iar site-ul Doge avea un clasament pentru contabilizarea reducerilor în timp real.
Ideologia din spatele codului
În timp, proiectul a căpătat o dimensiune ideologică evidentă. Musk a susținut că problemele sistemului nu sunt doar tehnice, ci umane: imigranții ilegali; beneficiarii de ajutoare sau angajații „inutili”. Aceștia erau considerați „bug-uri” ce trebuie eliminate.
Această perspectivă a fost influențată și de idei precum teoria simulării a lui Nick Bostrom, conform căreia realitatea ar putea fi o simulare. Dacă oamenii sunt doar „entități” într-un sistem, empatia devine opțională, nu obligatorie moral.
„Matrix” ca model politic
Musk a descris frecvent proiectul DOGE prin analogii cu filmul The Matrix. Ideea centrală: sistemul nu trebuie acceptat, ci rescris din interior. Această analogie a dus la o viziune radicală: statul = simulare; guvernarea = cod executabil, iar cetățenii = date.
De asemenea, pentru a explica proiectul, Musk a apelat la unul dintre filmele sale preferate, Star Trek II: The Wrath of Khan. În filmul din 1982, căpitanul Kirk câștigă o simulare de antrenament imposibil de câștigat, numită Kobayashi Maru, prin reprogramarea acesteia. DOGE, a spus Musk, a adoptat aceeași abordare. La scurt timp după lansarea DOGE, el a explicat că „singura modalitate de a obține succesul este să reprogramezi matrixul, astfel încât succesul să fie unul dintre rezultatele posibile. Asta facem noi.”
În acest cadru, politica nu mai este deliberare, ci programare.
Eșecul parțial al experimentului
După aproximativ 130 de zile, Musk a părăsit Doge. Deși inițiativa a pretins economii de sute de miliarde de dolari, verificările independente au confirmat doar o mică parte din aceste rezultate.
Problemele majore au fost multiple, de la dificultatea interpretării datelor guvernamentale la rezistența instituțională și impactul social al tăierilor.
La Departamentul pentru Veterani, DOGE a implementat un script de IA pentru a anula contractele considerate inutile. Modelul a halucinat, confundând contracte de mii de dolari cu unele de milioane de dolari.
Sistemele publice nu pot fi tratate ca firme private. Ele susțin categorii vulnerabile — vârstnici, bolnavi, persoane cu venituri mici — care nu pot fi „optimizate” fără costuri umane majore.
Moștenirea Doge: un stat mai puternic, nu mai eficient
Deși proiectul în sine a fost limitat, efectele sale au persistat, printre acestea: creșterea supravegherii interne; integrarea extinsă a datelor și rolul sporit al contractorilor din tehnologie.
Astfel, Doge nu a reușit să transforme statul într-o „mașină eficientă”, dar a contribuit la consolidarea infrastructurii de control.
Doge a fost mai mult decât o reformă administrativă. A fost o încercare de a aplica logica tehnologică asupra societății: reducerea realității la date, a oamenilor la variabile și a politicii la cod.
Experimentul a arătat limitele acestei abordări. Statul nu este un software, iar societatea nu este un joc.
În momentul în care guvernarea este tratată ca un sistem de optimizat, riscul major este pierderea dimensiunii umane — exact elementul pe care niciun algoritm nu îl poate înlocui.
Sursa: TheGuardian
