Sistemul triplu HR 6819, format dintr-o stea (orbita în albastru), o gaură neagră (orbita indicată în roșu) și, la depărtare, o altă stea (orbita în albastru)

Astronomii de la Observatorul Sudic European au anunțat recent că a fost descoperită cea mai apropiată gaură neagră de Terra, la circa 1.000 ani-lumină distanță. Cu o masă de câteva ori cea a Soarelui, aceasta influenţează mişcarea a două stele apropiate. O nouă metodă a permis astronomilor să arate că găurile negre pot fi descoperite folosind telescoape extrem de precise care studiază mişcarea stelelor vizibile.


Găurile negre sunt cele mai misterioase obiecte din univers. Ele reprezintă acele locuri din spațiu de unde nici măcar lumina nu mai poate ieşi şi pentru descrierea cărora încă nu avem o teorie, întrucât teoria lui Einstein nu mai funcţionează, dând un infinit, adică o singularitate.

Din acest motiv descoperirea şi studiul acestor obiecte cosmice sunt foarte importante. Încă nu ştim câte găuri negre există şi nici măcar ce fel de mase ar putea avea. Au fost descoperite găuri negre în centrul galaxiilor, precum a noastră, cu mase de milioane şi chiar miliarde de ori mai mari decât cea a Soarelui.

Pe de altă parte, prin intermediul undelor gravitaţionale, descoperite cu ajutorul unor instrumente speciale (interferometre terestre gigantice, precum LIGO și Virgo), au fost identificate sisteme binare de găuri negre cu masa de zeci de ori mai mare decât cea a astrului nostru. Ar putea exista şi găuri negre microscopice, care să se fi format imediat după Big Bang, însă la ora actuală nu au fost descoperite şi nu putem fi siguri că există.

În această căutare a găurilor negre se folosesc de cele mai multe ori metode care se bazează pe măsurarea radiaţiei electromagnetice emise de obiectele capturate de găurile negre, precum stelele sau praful interstelar, care, atrase de gravitaţia intensă a găurilor negre, generează ioni şi electroni care, la rândul lor, dau naştere unor câmpuri electromagnetice foarte intense şi deci unei radiaţii electromagnetice pe care o putem măsura.

Recent însă un grup de astronomi a reuşit să pună la punct o nouă metodă de studiu şi descoperire a găurilor negre cu masa de câteva ori cea a Soarelui.

Descoperirea a fost făcută întâmplător, întrucât cercetătorii nu erau pe urmele găurilor negre, ci a stelelor, mai precis a sistemelor binare de stele – sisteme ce conţin două stele ce orbitează una în jurul celeilalte.

Descoperirea a fost făcută cu ajutorul spectrografului Feros de pe telescopul MPG/ESO aparținând Observatorului Sudic European din Chile, care studia sistemul binar de stele HR 6819 situat la 1.000 ani-lumină, în constelaţia Telescopului. Acest sistem de stele este vizibil inclusiv cu ochiul liber din emisfera sudică. Rezultatele acestui studiu au fost publicate recent în revista Astronomy & Astrophysics.

Astronomii au observat că una dintre stelele acestui sistem binar  se mişca pe o orbită circulară cu o perioadă de circa 40 de zile în jurul unui obiect invizibil cu masa asemănătoare, adică de aproximativ de 4 ori cea a Soarelui. Au dedus că este vorba despre o gaură neagră. În jurul celor două, o altă stea se mişca pe o orbită mult mai îndepărtată, cu o perioadă deci mai îndelungată.

 


Această animație arată orbitele și mișcările obiectelor cosmice din sistemul triplu HR 6819. Sistemul include un sistem binar format dintr-o stea (orbita în albastru) și cea mai apropiată gaură neagră (orbita indicată în roșu). La depărtare de cele două se poate vedea al treilea element al sistemului, o altă stea (orbita în albastru).

 

Este prima dată când această metodă este folosită pentru a observa efectele gravitaţionale ale unei găuri negre şi a fost o surpriză pentru astronomi. Ar putea exista multe alte găuri negre, poate chiar sute de milioane de acest gen, unele chiar şi mai apropiate de noi decât cea observată în sistemul HR 6819. Această gaură neagră ar fi luat naştere atunci când o stea cu masă mai mare ca cea a Soarelui a terminat combustibilul nuclear care o menţinea în viaţă prin reacţiile de fuziune nucleară, generând o supernovă care a lăsat în urma tocmai această gaură neagră.

Cu această nouă metodă se vor studia îndeaproape alte sisteme binare de stele apropiate de noi şi este foarte probabil să descoperim alte găuri negre la distanţe şi mai mici. Nu trebuie însă să ne facem griji – aceste găuri negre chiar dacă ar fi la distanţe precum cea a stelei cele mai apropiate de Soare (Proxima Centauri) nu ar fi deloc periculoase – cum ne demonstrează şi faptul că steaua care orbitează în jurul găurii negre din HR 6819 nu a fost înghiţită de aceasta.

Interesat de subiectul găurilor negre? Citește și: Istoria completă a găurilor negre


Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro