Spune-ți opinia!

creierCreierul ne protejează de pericole, avertizându-ne, chiar şi atunci când nu ne dăm seama de acestea. Atunci când realizăm că suntem într-o situaţie de pericol întregul organism se pregăteşte pentru a înfrunta această situaţie.

 

 

 

Pericolul îl percepem cu ajutorul simţurilor – ochii au un rol deosebit în acest caz. Atunci când vedem ceva care ar putea reprezenta un pericol pentru noi sau pentru cei dragi inima începe să bată mai puternic, muşchii se încordează şi suntem, pe cât posibil, gata de a înfrunta situaţia sau, atunci când este posibil, de a o evita. Nu întotdeauna însă avem posibilitatea de a percepe şi realiza că suntem într-o astfel de situaţie. Chiar şi în acest caz însă, în anumite condiţii, creierul este capabil să proceseze informaţii din mediul înconjurător şi să ne alerteze. Ne pune într-o stare de alarmă – pe care raţional nu putem să ne-o explicăm. Această stare ne ajută să înfruntăm pericolul pe care creierul l-a perceput şi care ar putea să ne surprindă altfel nepregătiţi.

Roberto Cerere, Caterina Bertini şi Elisabetta Ladavas, cercetători la Universitatea din Bologna, Italia, au publicat recent un articol în revista Journal of Neuroscience în care au arătat cum creierul reuşeşte să funcţioneze ca un fel de „al treilea ochi”.

Ce au făcut cercetătorii? Au efectuat o serie de teste în laborator în cadrul cărora au analizat activitatea creierului în funcţie de anumiţi stimuli vizuali.

Participanţilor la test le-au fost arătate imagini diferite pe un ecran în stânga şi în dreapta acestuia. În timp ce în stânga ecranului erau proiectate imagini cu diverse expresii ale feţelor unor persoane, imagini care rămâneau proiectate un timp suficient de lung pentru a da posibilitatea participanţilor să recunoască expresia feţei, în partea dreaptă erau proiectate pentru câteva milisecunde doar imagini cu expresii ale feţelor unor persoane care exprimau frică sau bucurie. Aceste imagini erau înlocuite cu feţe care aveau o expresie neutră.

Participanţii la test nu erau conştienţi de imaginile rapide cu feţele care exprimau frică sau bucuria – acestea fiind deci percepute în mod subliminal. Niciunul dintre participanţi nu şi-ar fi putut aminti imaginile publicate pentru perioade foarte scurte, acestea fiind pur şi simplu „invizibile”.

Totuşi, creierul le-a văzut, le-a înregistrat şi le-a analizat. Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie?

Participanţii recunoşteau expresia feţei din stânga ecranului mai rapid în cazul în care în dreapta vedeau pentru cele câteva milisecunde o faţă care exprima frică. Deci această imagine ajungea la creier, îl punea într-o stare de alertă care îl făcea mai vigilent şi mai reactiv şi reuşea să recunoască expresia feţei din stânga mai repede.

Frica de pe faţa văzută se transmitea creierului, iar acesta era în stare, în mod inconştient, să proceseze informaţia şi să activeze întregul organism pentru înfruntarea unui eventual pericol.

Informaţiile subliminale au fost şi sunt de mare interes pentru anumiţi cercetări şi s-a crezut că pot fi utilizate şi în alte scopuri, cum ar fi în domeniul publicitar.

Citeşte şi: Cum funcţionează mesajele subliminale?

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro