Big BangBig Bang este evenimentul uimitor care, se crede, stă la originea Universului. Mulţi dintre noi continuăm să ne întrebăm: dar înainte de Big Bang ce a fost? Ni se răspunde că o astfel de întrebare nu are rost, că timpul însuşi a luat naştere după Big Bang.

 

 

 

Mai mult, ni se spune şi că Big Bangul este o "singularitate", iar întrebarea despre "ce ar fi putut să fie înainte de singularitate" este lipsită de sens. Şi totuşi... câţiva oameni de ştiinţă au alte idei!

Universul pe care-l cunoaştem şi în care ne ducem existenţa a luat naştere acum mai bine de 13 miliarde de ani dintr-un fel de explozie (chiar dacă cuvântul "explozie" nu este exact) iniţială, numită Big Bang, în urma căruia s-au născut spaţiul, timpul, materia şi energia. De atunci Universul a fost şi continuă să fie într-un proces de expansiune – mai mult, expansiunea Universului este accelerată – datorită, se pare, unei bizare forme de energie numită energie întunecată, care acţionează ca un fel de forţă antigravitaţională.

Cu actualele acceleratoare de particule, în special cu cel de la Geneva (Large Hadron Collider – LHC, cu o circumferinţă de 27 de km, unde se ciocnesc fascicule de protoni cu viteze foarte apropiate de cea a luminii), reuşim să recreăm procesele care au avut loc cu câteva fracţiuni de secundă după Big Bang. Ne apropiem din ce în ce mai mult de cunoaşterea fenomenelor care credem că au avut loc atunci, însă Big Bang-ul însuşi rămâne un mare şi profund mister.


Mulţi oameni de ştiinţă, majoritatea, susţin că nu are sens să ne întrebăm ce a fost înainte de Big Bang întrucât nu a fost... nimic: tot ce există la ora actuală îşi are originea în acest fenomen incredibil.

Totuşi, teoria relativităţii generale a lui Einstein nu prezice că spaţiul şi timpul nu ar fi putut exista înainte de Big Bang, ci spune doar următorul lucru: curbarea spaţiului şi timpului era atât de mare la începutul Universului încât teoria relativităţii generale însăşi, aşa cum o cunoaştem astăzi, nu mai este valabilă, fiind nevoie de o nouă teorie, teoria relativităţii generale cuantice, care la ora actuală încă nu există (sau cel puţin nu există o versiune acceptată de majoritatea oamenilor de ştiinţă).

Ne putem astfel imagina că Universul, înainte de ceea ce noi numim Big Bang, a fost într-o fază de contracţie, devenind aşadar din ce în ce mai "mic". În acest Univers lumina nu se deplasa spre roşu (ca în Universul actual, aflat în expansiune), ci spre albastru. Universul practic se contracta, devenind din ce în ce mai dens, până când, la un moment dat, a ajuns într-o situaţie în care a început din nou să "crească" – moment care noi îl numim Big Bang! Materia foarte densă a început să se "rarefieze", au luat naştere particulele pe care le vedem astăzi (protonii şi neutronii), atomii, stelele, galaxiile şi... noi.

O întrebare evidentă este: ce a oprit Universul din colaps, de ce a trecut la faza de expansiune?

La ora actuală există mai multe modele teoretice care descriu această trecere a unui Univers dintr-o fază de contracţie la unul în faza de expansiune. Este însă greu de spus care dintre acestea are mai multe şanse să descrie ce s-a întâmplat cu adevărat. Acest lucru este datorat în mare parte faptului că nu avem o teorie cuantică a gravitaţiei. Bineînţeles, există teoria corzilor (string theory), care susţine că a realizat acest lucru, însă până la ora actuală nu există dovezi experimentale ale acestei teorii.

În viitor vom înţelege mai multe despre Univers şi despre originea acestuia, atât din experimentele efectuate la acceleratoarele de particule, cât şi din cele care scrutează cerul, de pe Pământ sau de pe sateliţi.


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.