Susţine Scientia

 Misiunea Scientia.ro este de a publica articole ştiinţă şi tehnologie de calitate. Cu peste 7.000 de articole, Scientia reprezintă azi o colecţie de articole ştiinţifice (multe însoţite de videoclipuri ori animaţii) fără concurent între site-urile cu profil ştiinţific în limba română.
 Pentru a putea asigura o funcţionare optimă a site-ului (servicii de găzduire decente, care costă
485 €/an), avem nevoie de sprijinul dvoastră!
 Dacă găsiţi scientia.ro util, vă rugăm să susţineţi site-ul printr-o donaţie.

Costuri 2019: 485 €. Donat: 101.2


PayPal ()
CoinGate Payment ButtonCriptomonedă

Perioada campaniei de strângere de fonduri: 24.12.18-31.01.2019

Un deputat promitea în luna octombrie a anului trecut că va promova un proiect de lege prin care va introduce în programa școlară a clasei a XI-a disciplina „Gândire critică în contextul fake news şi al ideologiilor extremiste”. Ce va conţine o asemenea disciplină? În proiectul de lege se menţionează următoarele teme:

:: identificarea unor știri false
:: verificarea știrilor din mai multe surse
:: formarea unui mecanism critic și analitic de recepționare a știrilor
:: identificarea manipulărilor informației în beneficiul unor interese extremiste sau anti-democratice
:: filtrarea unor informații care au ca scop final îngrădirea și amenințarea unor drepturi fundamentale.


Despre gândirea critică s-a scris şi se scrie mult. Sunt nenumărate cărţi care pretind că "te învaţă" cum să gândeşti critic.

Ce înseamnă gândire critică? Înseamnă capacitatea de a efectua o analiză obiectivă a unor informaţii pentru a-ţi forma o opinie validă. Vine din engleză, "critical thinking".

Un asemenea disciplină nu poate strica la liceu. Ce poate face, pentru a avea oarecare succes, este să trateze nişte subiecte cu impact, ca: pro şi anti vaccin, pro şi anti avort, dacă americanii chiar au ajuns pe Lună, dacă atacurile din SUA de pe 11 septembrie au fost executate de guvernul american etc.

Dar nu credem că gândirea critică se poate preda în şcoli, pe parcursul unei ore săptămânale pe timpul clasei a XI-a. Adică se poate, dar nu va avea rezultate spectaculoase.

Gândirea critică trebuie formată de mic copil. Un rol esenţial îl are familia, în special părinţii. Părinţii sunt cei care au datoria să-i ghideze pe copii spre adevăr, pornind de la lucruri mărunte, ca de exemple: există vampiri? De ce nu există?

Apoi şcoala. Şcoala este esenţială. Dar nu o şcoală unde se face propagandă religioasă, ca în şcoala românească, pentru că asta este exact împotriva gândirii critice. Un copil care aplică gândirea critică pe timpul orei de religie nu are cum să treacă clasa!

Înainte de a menţiona care credem că sunt ingredientele esenţiale pentru a forma o gândire critică, trebuie menţionat un aspect important: chiar şi printre oamenii luminaţi (precum Einstein (opiniile despre Rusia sovietică), James Watson (opinia despre IQ-ul africanilor) ori Linus Pauling (opiniile despre beneficiile vitaminei C)) se găsesc nenumărate exemple de gândire critică îndoielnică. Cum e posibil? Cauzele sunt multiple: de la prea marea încredere în propriile opinii, la ignoranţă crasă faţă de anumite subiecte, ego nelimitat etc.

Aşadar, ce ne trebuie pentru a ne socoti drept "deţinătorii" unei gândiri critice?

1. Educaţie
   Educaţia constantă este esenţială. Este dificil să-ţi formezi o idee despre posibilitatea practică a aselenizării astronauţilor americani (1969), dacă nu ai nicio informaţie despre domeniul respectiv şi nici o pregătire ştiinţifică decentă.
   Fără cunoaștere, gândirea critică nu are solul pentru a încolţi. Nu-ţi poţi forma o opinie pertinentă când nu ai material pentru a-l utiliza în raţionamente.
   Ce se întâmplă în lipsa cunoştinţelor? Nu te simţi niciodată stăpân pe propria judecată şi tot timpul vei adera la o idee sau alta.


2. Scepticism
    Scepticismul este esenţial. De exemplu, să crezi guvernul american ar fi dispus să distrugă Turnurile Gemene, parte din clădirea Pentagonului şamd, doar pentru a putea ataca Afganistanul, indică lipsa unei gândiri critice. Pentru că să presupui că o asemenea crimă (care nu poate fi pusă la cale decât prin angrenarea unui grup mare de oameni) poate fi planificată şi executată, fără ca cineva familiar cu acţiunea să divulge "secretul", arată o crasă necunoaştere a naturii umane şi a istoriei. Ca să nu mai vorbim de chestiunea evidentă: de ce să-ţi omori proprii cetăţeni, când s-a dovedit că poţi invada o ţară cu o simplă minciună?


3.  Disponibilitate de a cerceta
    Probabil cea mai dificilă parte este aceasta: disponibilitate de a te informa. În special atunci când este vorba de un domeniu cu care nu eşti familiar. Să intri într-un domeniu nou nu e simplu, necesită timp şi multă energie. Dar fără această calitate, gândirea critică şchioapătă. De exemplu, cei care sunt antivaccin sunt extrem de limitaţi în cercetarea pe care o fac pentru a-şi susţine teoria.
    Iată un subiect curent care merită menţionat, aproape de cercetare şi gândire critică: presa occidentală abundă în menţionarea "faptului" că preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, este în spatele uciderii a numeroşi jurnalişti şi cel puţin a unui adversar politic. Şi această atitudine a preşedintelui rus duce, inevitabil, la păstrarea unui stat autocrat, chiar dacă în teorie ar fi o democraţie. Ce ştiţi despre acest subiect? Este Putin în spatele acestor crime? Sunteţi dispuşi să stabiliţi ce se cunoaşte despre acest subiect (desigur, unele aspecte sunt secrete, dar vorbim doar de ce e în spaţiul public)? Sau doar aderaţi la ideile promovate prin media? Atenţie, nu spunem că Putin n-ar fi în spatele acestor crime (dar nici c-ar fi), pentru că nu ăsta e scopul articolului, ci încercăm să dăm un exemplu de actualitate unde gândirea critică este dificil de aplicat, unde tragerea unei concluzii nu e simplă (iar posibilitatea dezinformării creşte).


4. O atitudine deschisă
    O atitudine deschisă, care să ducă la schimbarea propriilor opinii, este esenţială pentru formarea unei gândiri critice solide. Dar nu este un lucru uşor. Studii nenumărate arată că avem o predispoziţie în a ne confirma propriile idei şi a respinge informaţiile care contrazic ceea ce credem.

Încă o dată, acesta nu este un curs de gândire critică. Suntem conştienţi că o gândire critică se formează în ani, şi şcoala nu este suficientă (dar poate pune bazele). Cu atât mai puţin este suficient un articol.

Ce am vrut să transmitem prin acest articol este următoare idee: gândirea critică se formează printr-un efort uriaş, în timp, şi implică acumularea constantă de cunoştinţe noi şi disponibilitatea de a-ţi schimba ideile. Trebuie să fim cinstiţi: nu e la îndemâna oricui...