În rândul pacienţilor aflaţi în stadiile precoce ale sclerozei multiple, nivelurile scăzute de vitamina D s-au dovedit a fi un factor de predicţie în ceea ce priveşte severitatea bolii şi accelerarea progresiei sale, potrivit unui nou studiu condus de cercetătorii de la Harvard School of Public Health în colaborare cu Bayer HealthCare. Rezultatele acestui studiu sugerează că pacienţii aflaţi în fazele precoce ale sclerozei multiple ar putea întârzia dezvoltarea simptomelor bolii prin creşterea ingestiei de vitamina D.
„Întrucât nivelurile scăzute de vitamina D sunt obişnuite şi pot fi crescute cu uşurinţă şi în siguranţă pe baza suplimentării orale, aceste rezultate ar putea contribui la evoluţii mai bune pentru mulţi pacienţi cu scleroză multiplă”, afirmă autorul principal al studiului Alberto Ascherio, profesor de epidemiologie şi nutriţie la Harvard School of Public Health.
Studiul a apărut online pe 20 ianuarie 2014 în revista JAMA Neurology.
Scleroza multiplă este o maladie a sistemului nervos central care produce tulburări la nivelul controlului muscular şi al forţei, vederii, echilibrului, sensibilităţii şi gândirii. Este estimat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii că aproximativ 2,5 milioane de persoane suferă de scleroză multiplă la nivel mondial.
Cercetări anterioare au indicat o legătură între nivelurile scăzute de vitamina D şi riscul dezvoltării sclerozei multiple ori agravării simptomelor din scleroza multiplă, dar aceste studii au inclus pacienţi care prezentau scleroză multiplă de lungă durată ale căror niveluri de vitamină D puteau fi, într-o oarecare măsură, o consecinţă şi nu un factor de predicţie al severităţii bolii. Noul studiu a analizat nivelurile de vitamina D în rândul pacienţilor care au prezentat simptomele bolii pentru prima dată.
Cercetătorii au analizat datele prelucrate de la 465 de pacienţi cu scleroză multiplă din 18 ţări europene, Israel şi Canada care au fost incluşi în 2002 şi 2003 în studiul BENEFIT (Betaseron in Newly Emerging Multiple Sclerosis for Initial Treatment – Betaseron pentru tratamentul iniţial al sclerozei multiple în curs de dezvoltare) care avea drept scop compararea eficacităţii instaurării precoce versus tardive a tratamentului cu interferon beta-1b pentru tratarea bolii. Cercetătorii au analizat modul în care nivelurile de vitamină D – care au fost măsurate la debutul bolii, cât şi la intervale regulate pe o perioadă de 24 de luni – au fost corelate cu simptomele bolii şi progresia acesteia pe o perioadă de 5 ani.
Aceştia au descoperit că pacienţii cu scleroză multiplă în stadiu precoce care aveau niveluri adecvate de vitamina D prezentau o rată de apariţie a unor noi leziuni cerebrale cu aproximativ 57% mai mică, o rată cu 57% mai mică de recădere şi o rată cu 25% mai mică în ceea ce priveşte creşterea anuală a volumului lezional în comparaţie cu cei care prezentau niveluri scăzute de vitamina D. Pierderea volumului cerebral care este un alt factor predictiv important în ceea ce priveşte dizabilitatea în cadrul sclerozei multiple, a fost, de asemenea, mai mică în rândul pacienţilor cu niveluri adecvate de vitamină D. Rezultatele sugerează că vitamina D prezintă un puternic efect protector în ceea ce priveşte procesul patologic care stă la baza apariţiei sclerozei multiple şi subliniază importanţa corectării insuficienţei vitaminei D care este răspândită în Europa şi Statele Unite ale Americii, afirmă cercetătorii.
„Efectele benefice ale vitaminei D par a se adăuga celor ale interferonului beta-1b, un medicament care este foarte eficient în reducerea simptomatologiei din cadrul sclerozei multiple. Rezultatele studiului nostru indică faptul că identificarea şi corectarea insuficienţei de vitamină D ar trebui să devină o parte integrantă în tratamentul standard al pacienţilor cu scleroză multiplă nou diagnosticată”, afirmă Ascherio.
Traducere de Sergiu Vijiaja după boosting-vitamin-d-severity-multiple cu acordul editorului
