Răul de mişcare sau kinetosis este o tulburare medicală în care apare o neconcordanţă între mişcarea percepută vizual şi cea percepută de sistemul vestibular, responsabil pentru orientarea spaţială şi echilibru, sistem care-şi are originea la nivelul urechii interne.
La începuturile civilizaţiei, când oamenii se deplasau numai cu ajutorul „propriilor” picioare, mulţumită unei adaptări adecvate a organismului la stimulii vizuali şi ai urechii interne nu exista răul de mişcare. Când au fost inventate canoele, „a fost inventat” şi răul de mişcare sau, mai bine zis, răul de mare.
Cuvântul „nausea” (care înseamnă „greaţă” în limba engleză) provine de la cuvântul grecesc „naus”, care înseamnă „navă”. Există descrieri ale răului de mişcare în scrierile vechi greceşti. Există chiar descrieri ale răului de mişcare generat de mersul pe cămilă (de fapt, Lawrence al Arabiei era adesea incapabil să-şi continue călătoriile din cauza lungilor drumuri străbătute pe cămilă). Odată cu progresul ştiinţific au fost inventate diferite metode de transport, acestea având o influenţă asupra modului în care percepem mişcarea. Era modernă a presupus transportul în spaţiu, care a generat şi problema răului de mişcare în spaţiu, moment în care a fost atrasă atenţia asupra acestei probleme.
Răul de avion reprezintă principala problemă a piloţilor. Studiile au arătat că răul de avion incapacitant apare la 29% dintre piloţii avioanelor comerciale. Răul de mişcare este şi mai frecvent când este folosit un simulator de zbor, astfel încât sunt afectaţi până la 70% dintre piloţi. În mod surprinzător, cei mai buni piloţi sunt cei mai susceptibili. Aceasta se datorează faptului că aceştia sunt mult mai familiarizaţi cu modul în care simulatorul ar trebui să funcţioneze astfel încât, atunci când acesta nu funcţionează corect, diferenţele dintre informaţiile vizuale şi cele vestibulare sunt mult mai pregnante.
Răul de mişcare se manifestă prin mai multe semne şi simptome: leşin, paloare, înroşirea fetei, diaforeză (transpiraţie abundentă), dureri de cap, hipomotilitate gastrică, greaţă, disconfort abdominal şi/sau vărsături, modificări cardiovasculare cât şi endocrine. Răul de mişcare apare pe vapoare, submarine, avioane, în automobile, trenuri, în roller coaster (trenuleţele din parcurile de distracţii), simulatoare, nave spaţiale, cât şi în timpul folosirii anumitor dispozitive de realitate virtuală. Severitatea simptomelor este variată, de la un disconfort minor şi până la prostraţie (stare patologică de totală indiferenţă fată de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor) cauzată de vărsături continue ce duc la deshidratare.
Există mai multe teorii cu privire la etiologia răului de mişcare. Majoritatea acestor teorii face referire la ideea că simptomele răului de mişcare apar în momentul în care creierul este incapabil să rezolve conflictul dintre diferitele modalităţi senzoriale care furnizează creierului informaţiile cu privire la poziţia şi mişcarea corpului. Aceste modalităţi sunt reprezentate de acceleraţia lineară/în pantă şi acceleraţia angulară, furnizate de către organele otolitice şi canalele semicirculare, respectiv informaţia vizuală şi proprioceptivă. Să luăm, de exemplu, o persoană care citeşte o carte în timp ce află într-un automobil aflat în mişcare. Cartea, care este obiectul vizual de referinţă al ocupantului vehiculului, nu se află în mişcare (sau se mişcă puţin) relativ la ocupant, astfel încât ocupantul se percepe că fiind stabil în spaţiu, bazându-se pe stimulul său vizual. Cu toate acestea, stimulul vestibular, ca răspuns predictibil la hopurile generate de maşina aflată pe carosabil, dealuri, curbe, percepe o mişcare variabilă. Un tânăr marinar aflat sub puntea unui vapor pe o mare agitată, fără a avea o referinţă vizuală cu privire la orizont, are parte de un fenomen similar. Fără o referinţă vizuală cu privire la orizont, mişcarea vaporului este percepută de către sistemul vestibular şi proprioceptiv, în timp ce pereţii vasului nu par a se mişca în raport cu observatorul. Neconcordanţa dintre informaţiile senzitive generează eliberarea unor neurotransmiţători (substanţe chimice care acţionează la nivelul sinapselor nervoase) care acţionează la nivelul ariei postrema, unde se află centrul vomei.
Miller şi Graybiel, care lucrează la programul spaţial al NASA au demonstrat că rotirea capului în timp ce ne învârtim este un potenţial factor pentru inducerea răului de mişcare. Dai a demonstrat că acest stimul, care aduce planurile canalelor verticale (de la nivelul urechii interne) în apropiere de planul rotaţiei şi le activează la maxim în faza de înclinare a capului, generează, de asemenea, răul de mişcare. Un studiu interesant cu privire la răul de mişcare apărut în trenurile care rulează pe planuri înclinate a fost realizat în colaborare cu Căile Ferate Elveţiene.
O altă teorie sugerează că această neconcordanţă stimulează trunchiul cerebral în acelaşi mod în care o fac neurotoxinele (substanţe cu efect toxic asupra sistemului nervos). Susţinătorii acestei teorii descriu semnele şi simptomele răului de mişcare ca fiind rezultatul stimulării, de către mişcare, a unui mecanism de răspuns la otrăvirea sistemului nervos. Acest mecanism are rolul de a scăpa organismul de substanţele toxice ingerate prin golirea stomacului şi contracararea sau minimizarea efectelor toxinelor absorbite printr-un răspuns la stres al sistemului nervos simpatic.
Interesant este faptul că un sistem vestibular integru (funcţional) este necesar pentru ca o persoană să sufere de răul de mişcare. La oamenii şi animalele la care aparatul vestibular a fost îndepărtat sau la care calea vestibulară a fost întreruptă, răul de mişcare nu a apărut, în ciuda unui efort extins.
În sprijinul teoriei cu privire la răspunsul organismului prin intermediul mecanismului otrăvirii este faptul că greaţa şi vărsăturile generate de neurotoxine pot fi reduse la câini prin labirintectomie (îndepărtarea labirintului – zona de la nivelul urechii interne unde se află aparatul vestibular).
Surse:
http://www.tinnitusjournal.com/detalhe_artigo.asp?id=439
http://emedicine.medscape.com/article/2060606-overview#a0101
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10052567
Motion sickness
http://www.leftseat.com/AME/motion.htm
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/5280975
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/5458202
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12783152
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23232725
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3205836/
