De-a lungul ultimilor 2 milioane de ani, Europa a fost cuprinsă de valuri de schimbări climatice extreme care au aruncat-o în mijlocul glaciaţiunilor. Pături de gheaţă groase de 2 km şi-au făcut drum spre sud peste întregul continent, ajungând până în Londra, Amsterdam sau Berlin. Pe de altă parte, perioadele interglaciare calde au atras creaturi foarte diferite: fosile de hipopotami, rinoceri, lei sau hiene au fost dezgropate din subsolul Londrei.
Aceste variaţii termice s-au repetat de circa 20 de ori, ultima eră glaciară încheindu-se acum 10.000 de ani. Europa poartă şi astăzi cicatricile lăsate de glaciaţiunile repetate: lacul Ladoga, cel mai mare lac cu apă dulce al Europei, a apărut tocmai ca urmare a dezgheţului din trecut, iar fosilele de mamut lânos descoperite în Marea Nordului dovedesc că acolo se afla cândva o tundră îngheţată.
Pe măsură ce gheaţa s-a retras, animalele şi plantele au început să avanseze spre nord. Oamenii moderni au început să se instaleze de-a lungul coastelor şi, încet, s-au răspândit pe căile navigabile interioare. Mult timp însă vastele păduri de foioase din interior au rămas impenetrabile.
