Deși merele nu sunt considerate un super-aliment, ele sunt totuși catalogate drept un aliment funcțional.
Cu toții am auzit că un măr pe zi ține medicul departe, dar cât de adevărat este asta? Merele nu sunt bogate în vitamina A și nici nu sunt benefice pentru vedere precum morcovii. Nu sunt o sursă excelentă de vitamina C și, prin urmare, nu ajută împotriva răcelii, așa cum fac portocalele.
Totuși, merele conțin diverse substanțe bioactive – substanțe chimice naturale care apar în cantități mici în alimente și care au efecte biologice în organism. Aceste substanțe chimice nu sunt clasificate ca nutrienți, precum vitaminele. Deoarece mărul conține multe substanțe bioactive care promovează sănătatea, acesta este considerat un aliment „funcțional”.
Alimentele funcționale
Alimentele funcționale nu sunt același lucru cu super-alimentele. „Super-aliment” este un cuvânt la modă pe care cei din marketing îl folosesc pentru a promova alimente precum kale, spanacul și afinele. Etichetarea lor ca „super” atrage publicul și crește vânzările. Dar, în general, super-alimentul se referă la un aliment care are o valoare nutritivă superioară și care este bogat în nutrienți care sunt benefice pentru sănătate. De exemplu, somonul și tonul sunt considerate super-alimente, deoarece grăsimile omega-3 pe care le conțin au fost legate de sănătatea inimii.
Reclamele pentru super-alimente susțin că acestea pot îmbunătăți un anumit aspect al sănătății. Problema este că majoritatea acestor afirmații nu se bazează pe cercetări științifice, așa cum este cazul dând vorbim de criteriile pentru alimente funcționale.
Pe lângă nutrienții de care organismul nostru are nevoie pentru creștere și dezvoltare, alimentele funcționale conțin o varietate de substanțe bioactive, fiecare cu o funcție unică în organism. Substanțele bioactive pot fi găsite în mod natural în alimente sau adăugate în timpul procesării.
Lista componentelor bioactive din alimente crește zilnic pe măsură ce cercetările se extind. Deși componentele în sine nu sunt noi, cercetarea bazată pe dovezi care confirmă beneficiile lor pentru sănătate este nouă.
Carotenoizii sunt cele mai ușor de recunoscut exemple de substanțe bioactive. Sunt un grup de 850 de pigmenți diferiți care dau culoarea fructelor și legumelor galbene, portocalii și roșii. Carotenoizii funcționează în primul rând ca antioxidanți, ceea ce înseamnă că promovează sănătatea, ajutând la prevenirea deteriorării celulelor corpului. Diferiți carotenoizi individuali pot funcționa în moduri diferite.
Beta-carotenul este cel mai cunoscut carotenoid, datorită cantităților mari care se găsesc în morcovi. Beta-carotenul se transformă în vitamina A în organism după ce îl consumăm. Vitamina A este necesară pentru o bună vedere.
Luteina și zeaxantina sunt carotenoizii galbeni care se găsesc în porumb și ardei. Cele două sunt bune pentru vedere, în special în rândul adulților în vârstă.
Cercetările sugerează că, în fapt, carotenoizii din alimente și celelalte categorii de substanțe bioactive pot ajuta la prevenirea anumitor tipuri de cancer și la îmbunătățirea sănătății inimii.
Este important de reținut că fructele și legumele bogate în carotenoizi sunt asociate cu riscuri reduse de boli cardiovasculare și unele tipuri de cancer, dar că, din păcate, carotenoizii din suplimente oferă mai puține beneficii.
Istoria alimentelor funcționale
Deși zicala despre mere și sănătate a apărut în sec. XIX, nutriția este o știință relativ tânără, iar ideea de alimente funcționale și componente bioactive este și mai recentă.
De la începutul sec. XX până spre anul 1970, cercetările în nutriție s-au concentrat pe deficiențele de vitamine. Publicul a fost încurajat să mănânce mai multe alimente procesate îmbogățite cu vitamine pentru a preveni bolile de deficit de nutrienți, cum ar fi scorbutul, care este cauzat de un deficit sever de vitamina C, sau rahitismul, cauzat de deficiența prelungită de vitamina D.
Acest accent pe alimentație pentru a corecta deficiențele de nutrienți a determinat oamenii să se concentreze asupra anumitor nutrienți, ducând și la supraalimentare. Acest lucru, combinat cu o disponibilitate crescută a alimentelor înalt procesate, a dus la creșterea în greutate, ceea ce a dus la creșterea ratelor de diabet zaharat, hipertensiune arterială și boli de inimă.
În 1980, guvernul SUA a publicat primele ghiduri alimentare care încurajau oamenii să evite grăsimile, zahărul și sarea. Mesajele de sănătate publică au încurajat oamenii să înlocuiască alimentele grase cu alimente bogate în amidon, cum ar fi pâinea și pastele.
Logica acestei recomandări a fost că, dacă oamenii consumă mai puține grăsimi, ar trebui să-și mărească numărul de calorii obținute din carbohidrați pentru a asigura numărul adecvat de calorii. Aceste sfaturi au contribuit la creșterea vertiginoasă a ratelor de obezitate și diabet care continuă și astăzi.
Accentul Japoniei pe alimente pentru sănătate
Din punct de vedere istoric, japonezii au fost una dintre cele mai sănătoase populații de pe Pământ. Cu toate acestea, pe măsură ce s-au apropiat de secolul XXI, mulți japonezi au adoptat dieta americană și au dezvoltat probleme de sănătate similare cu cele din S.U.A.
Drept urmare, guvernul japonez a devenit îngrijorat de creșterea taliei cetățenilor săi și de înrăutățirea sănătății. Pentru a corecta această problemă, Japonia a devenit prima țară care a introdus conceptul de „alimente funcționale” în anii '80 ai secolului trecut.
Astăzi, Japonia folosește expresia „alimente pentru utilizări medicale specializate” pentru produsele despre care există dovezi științifice că promovează sănătatea.
Această abordare a dat roade. Japonia are peste 1.000 de alimente și băuturi aprobate ca alimente pentru utilizări medicale specializate, cum ar fi orezul hipoalergenic. Alergiile la orez, deși mai puțin frecvente, reprezintă o problemă majoră pentru japonezii care le au, deoarece orezul este un aliment de bază.
Aproximativ jumătate din mențiunile de sănătate ale Japoniei se referă la îmbunătățirea digestiei folosind fibre alimentare prebiotice bioactive.
Componentele bioactive din mere
Fibrele dietetice naturale ale unui măr sunt una dintre componentele bioactive care duc la clasificarea acestuia ca aliment funcțional. Pectina din fibre se găsește în principal în pulpa unui măr. Pectina reduce cantitatea de zahăr și grăsime care este absorbită în organism. Acest lucru ajută la reducerea riscului de diabet și boli de inimă.
Cojile de mere sunt, de asemenea, pline de fibre care acționează ca un laxativ.
În plus, merele conțin cantități mari de substanțe chimice naturale cunoscute sub numele de polifenoli, care au roluri esențiale în promovarea sănătății și reducerea bolilor cronice. Peste 8.000 de polifenoli au fost identificați în diferite alimente vegetale. Deoarece sunt în principal în coajă, merele întregi sunt surse mai bune de polifenoli decât sucul sau sosul de mere.
Antocianinele sunt o subclasă a polifenolilor care conferă cojii de măr o mare parte din culoarea roșie. Dietele bogate în antocianine ajută la îmbunătățirea sănătății inimii și sunt studiate pentru utilizare în tratarea bolii Alzheimer.
Un alt polifenol primar din mere este florizina. Cercetătorii au studiat rolul florizina în controlul glicemiei de mai bine de 100 de ani. Studii recente confirmă că joacă un rol important în reglarea nivelului de glucoză din sânge prin scăderea cantității de glucoză absorbită din intestinul subțire și creșterea excreției din rinichi.
Revenind la întrebarea inițială...
Așadar, dacă merele sunt alimente funcționale care promovează sănătatea, ajută ele cu adevărat să țină medicul departe?
Cercetătorii au încercat să descopere acest lucru. O echipă din SUA a analizat tiparele de consum de mere și numărul de vizite la medic pentru peste 8.000 de adulți. Dintre aceștia, aproximativ 9% au mâncat un măr pe zi. Cercetătorii au descoperit că cei care au consumat zilnic un măr au folosit puțin mai puține medicamente pe bază de prescripție medicală decât cei care nu au mâncat mere. Dar numărul de vizite la medic a fost aproximativ același între cele două grupuri.
Dacă un măr pe zi nu este suficient pentru a ne face sănătoși, atunci să mâncăm doi sau trei?
Un grup de cercetători europeni a descoperit că, în fapt, consumul a două mere pe zi a îmbunătățit sănătatea inimii pentru 40 de adulți, subiecți ai unui studiu. Iar anchetatorii brazilieni au descoperit că trei mere pe zi a ajutat la pierderea în greutate și scăderea nivelul de glucoză din sânge pentru 40 de femei supraponderale.
În timp ce consumul unui măr pe zi nu va reduce neapărat substanțial medicamentele eliberate pe bază de rețetă sau vizitele la medic, ar putea fi un pas în direcția de a face tranziția către alimente mai sănătoase, pline de fibre și întregi.
Merele nu necesită gătite sau refrigerate cel puțin timp de o săptămână și ceva, iar un măr roșu delicios nu costă prea mult.
Așa că data viitoare când sunteți în magazin, luați niște mere și încercați să mâncați măcar unul pe zi.
-- Citește și: Mărul - compoziția chimică și valoarea nutritivă
Traducere și adaptare după Does an apple a day really keep the doctor away?, de Janet Colson, profesor de nutriție și știința alimentelor la Universitatea de stat Middle Tennessee.
