Cum ar putea explica ştiinţa un vampir?

Vampirii sunt creaturi mitologice, folclorice, care trăiesc prin hrănirea cu sângele fiinţelor vii. Mitul vampirilor a luat avânt odată cu romanul lui Bram Stocker „Dracula”, din 1897. Potrivit legendei, vampirii erau nemuritori, umblau doar noaptea, însetaţi de sânge.

În unele culturi vampirii nu au reflexie în oglindă sau pot fi alungaţi cu miros de usturoi. Datele despre vampiri s-au multiplicat în ultimii ani. Rolul principal l-au avut scriitorii de romane, ce au îmbogăţit paleta de puteri ale vampirilor.

Cum poate explica ştiinţa un vampir? În cele ce urmează vom prezenta diferite afecţiuni de care o persoană ar putea suferi şi care, însumate, i-ar putea  conferi caracteristicile unui vampir. Şansele ca o persoană să sufere de toate aceste boli concomitent sunt aproape inexistente, dar în orice mit există un pic de adevăr.

Cea mai importantă calitate a unui vampir e setea de sânge. Există o afecţiune, Sindromul Renfield, o boala psihică, foarte rară, în care suferindul simte o nevoie compulsivă de a consuma sânge. Afecţiunea a fost identificată în 1992 de către psihologul Richard Noll, dar nu apare în DSM-IV (Manual de Diagnosticare şi Statistică a Bolilor Mintale).

În concordanță cu terminologia curentă, Sindromul Reinfield este clasificat ca schizofrenie. Afecţiunea evoluează în mai multe stadii, în primul stadiu apare autohemofagia (pacientul îşi consumă propriul sânge), al doilea stadiu e reprezentat de zoofagie (pacientul mănâncă animale vii sau doar le bea sângele), iar ultimul stadiu e vampirismul, suferindul îndreptându-şi atenţia spre alţi oameni. În acest ultim stadiu, pacientul poate să fure sânge din spitale sau chiar să comită crime. Acest sindrom apare însoţit de alte afecţiuni şi cauza probabilă este o traumă suferită în copilărie (în care este asociat sângele cu plăcerea).

Vampir (artistic)
credit: katy-angel.deviantart.com

De ce nu poate „vampirul” nostru suferi lumina? Este posibil să sufere de lupus eritematos sistemic. Unul dintre factorii declanşatori sunt ultravioletele de tip B, conţinute în lumina soarelui. Există pacienţi care dezvoltă o intoleranţă şi faţă de ultravioletele de tip A, sau lumina solară filtrată prin sticlă.  Majoritatea pacienţilor cu lupus prezintă afecţiuni ale pielii, „mâncărimi” (rash), ce se pot ulcera după expunere directă la lumină.

Un vampir nu ar putea exista fără dinţii caracteristici. Macrodonţia este o afecţiune, de obicei ereditară, în care dinţii ajung la dimensiuni mai mari decât în mod normal. Dacă sunt afectaţi caninii sau primii premolari, deja facem o asocierea cu un vampir. 

Acum pacientul nostru are iz de „vampir”. Potrivit folclorului, vampirii au pielea albă. Acest lucru se poate datora programului nocturn sau unei afecţiuni cunoscută sub numele de albinism. Albinismul este o afecţiune a pielii, nu foarte rară, caracterizat prin piele foarte albă, ca urmare a absenţei totale a pigmentului melanic (pigment ce dă culoarea pielii). Este de origine ereditară şi se asociază cu fotofobie sau iris translucid (lipsit de culoare). Pe lângă pielea albă, irisul translucid dă o culoare roşie a ochilor. Acest fenomen se datorează vaselor de sânge din iris, care se observă datorită lipsei de pigment.

O altă caracteristică a vampirilor este frica de usturoi, cunoscută în practica medicală ca alliumfobia. Totuşi, alliumfobia se poate extinde şi la alte plante, nu doar la usturoi.

Să recapitulăm posibilele afecţiuni ale pacientului nostru: Sindrom Renfield, lupus eritematos sistemic, macrodonţie, albinism şi alliumfobie. Prin aceste boli, putem explica ştiinţific un „vampir”, dar probabilitatea ca o persoană să sufere în acelaşi timp de toate aceste afecţiuni şi să trăiască este extrem de mică.