HILBERT, DAVID (Königsberg, 23.01.1862 – Göttingen, 13.09.1943) a fost un matematician german. La 22 de ani a susţinut teza de doctor în matematică şi peste doi ani a fost confirmat docent la Universitatea din Königsberg; a predat la Politehnica din Zürich şi (începând cu 1895) la Universitatea din Göttingen. I s-au conferit numeroase distincţii şi premii; a fost membru al mai multor academii.

 

 

“Semnele aritmetice sunt figuri scrise şi figurile geometrice sunt formule desenate” (D.Hilbert)


Contribuţiile sale privesc, în primul rând, fundarea axiomatică a geometriei, cum şi teoria formelor şi invarianţilor, teoria numerelor algebrice, analiza matematică – în special, ecuațiile integrale -, fizică–matematică. S-a ocupat cu axiomatizarea şi a altor discipline matematice; nu i-au fost străine nici prelegerile cu caracter de popularizare – pe tema unei geometrii intuitive. La Congresul internaţional de matematică de la Paris (1900), D. Hilbert a propus 23 de probleme interesante şi, totodată, şi-a expus şi optimismul său principal: orice problemă are un răspuns, iar “soluţia o poţi găsi numai gândindu-te, căci în matematică nu există ingorabimus”.

Opere principale:
Gründlagen der Geometrie (1899);
Theorie der algebraischen Zahlkörper (1907);
Methoden dermath. Physik (1924);
Gründzüge der  theoret. Logic (1928);
Gründlangen der Mathematik (2 vol , 1934/39; în colaborare).

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.