De ce nu este spaţiu-timpul nostru 4-dimensional curbat în a 5-a dimensiune?
Ar putea fi, dar nu cunoaştem în prezent niciun experiment prin care să aflăm asta.
Cum este să fii într-un loc fără gravitaţie?
Cei mai mulţi cred că astronauţii care călătoresc pe orbită, în jurul Pământului, sunt în stare de „imponderabilitate”, dar de fapt există încă atracţie gravitaţională pe orbită, doar că este echilibrată de forţa centrifugă care acţionează asupra navei spaţiale. Câmpul gravitaţional poate fi în continuare detectat, deoarece produce un efect „de maree” chiar şi în interiorul navei spaţiale.
Dacă un observator A se deplasează accelerat faţă de un observator B, vor fi de acord cei doi că observatorul A este cel care câştigă în masă?
Dacă studiem ce se întâmplă clipă de clipă, vom constata că în fiecare clipă observatorii se distanţează cu viteză constantă şi astfel, A şi B vor vedea reciproc masele, unul pe a celuilalt, schimbându-se în conformitate cu relativitatea generală. Singurul lucru care sparge această simetrie este faptul că vedem observatorul A folosind o rachetă spaţială şi considerăm că observatorul B reprezintă sistemul de referinţă neaccelerat. Dacă B este pe Pământ şi A este într-o rachetă, este clar că orice modificare de masă va fi atribuită mişcării observatorului A, dar, în orice caz, B privind la A va vedea cum observatorul A se îndepărtează cu viteză crescătoare în raport cu sistemul său propriu de referinţă, care este un sistem perfect „adecvat” pentru a fi utilizat. Dacă B este pe Pământ, A va vedea la rândul său cum B şi Pământul câştigă în masă, chiar dacă A nu va afirma niciodată că el este staţionar şi observatorul B cu Pământul se îndepărtează de el, acceleraţi într-un mod misterios.
Care este cea mai simplă dovadă că există mai mult de 4 dimensiuni?
Nu este nicio dovadă. Toate "dovezile" sunt de natură teoretică, dar nici una nu a fost verificată, deoarece ... nu ştim cum! Tot ce ştim este că spaţiu-timpul nostru este 4 dimensional într-o aproximare de câteva părţi la o sută de miliarde, bazată pe cât de bine urmează gravitaţia relativitatea generală în sistemul nostru solar.
Există şi alte obiecte astronomice, în afară de pulsarul binar Hulse-Taylor, cu ajutorul cărora poate fi testată relativitatea generală?
În cartea redactată de G. Srinivasan în 1994 şi intitulată „Pulsarii”, publicată de Academia de Ştiinţe a Indiei, prof. Joseph Taylor prezintă cele câteva sisteme de pulsari binari cunoscute în prezent:
Dacă aş trece pe lângă Soare cu o viteză apropiată de cea a luminii şi masa sa ar deveni şi mai mare, atunci de ce nu ar cădea planetele pe el, ca urmare a creşterii atracţiei sale?
Deoarece nu aţi pus problema corect, referitor la sistemul de referinţă la care vă raportaţi. Nu numai masa Soarelui ar apărea mai mare, dar toţi ceilalţi factori s-ar extinde de asemenea, fiecare în modul său propriu, şi având ca rezultat ceea ce vedem ca funcţionând corespunzător. Cele spuse aici nu prea reprezintă un răspuns, căci sunt necesare cunoştinţe de matematică relativistă pentru a înţelege ce se întâmplă în detaliu.
Dacă îndrept o lanternă aprinsă spre cer, e posibil ca în cele din urmă cineva din altă galaxie să vadă semnalul luminos?
Nu, nu ar putea. Miliardele de fotoni emişi pe secundă de la sursa de lumină, se vor împrăştia şi „dilua” în spaţiu, în concordanţă cu legea inversului pătratului distanţei. Pe măsură ce fotonii ajung în partea de sus a atmosferei Pământului, vor fi mai puţini de un foton pe metru pătrat. Ei vor fi „diluaţi” de lumina vizibilă din atmosferă şi apoi se vor pierde în fluxul luminos al Soarelui...un flux care este enorm!
Deplasarea cu o viteză mai mare decât viteza luminii înseamnă că ar fi posibilă călătoria în timp?
Da, asta înseamnă.
În Universul nostru, spaţiul 3-dimensional şi timpul formează un obiect fizic nou, indivizibil, care are 4 dimensiuni. Toate legile fizicii şi fenomenele par să solicite perceperea spaţiului şi timpului ca un singur obiect, spaţiu-timpul. Despre asta vorbesc teoriile relativităţii ale lui Einstein.
Dacă spaţiul poate fi îndoit, el poate fi de asemenea şi feliat?
Ca fizicieni, nu ştim cât de rău poate fi tăiat şi feliat spaţiul. Matematicienii taie şi feliază în mod obişnuit tipurile de spaţiu pe care le studiază, dar nu există nici o dovadă că spaţiul fizic poate fi feliat. El poate fi deformat, curbat şi îndoit rău de tot, dar nu feliat!
Pentru a diagnostica şi descrie un pacient folosind DSM-IV, un clinician îl evaluează pe cinci dimensiuni sau axe. În continuare vorbim despre cele cinci axe ale DSM-IV şi punctăm avantajul major adus de utilizarea acestui manual de diagnostic şi statistică.
Specialiştii în sănătate mentală au nevoie de o modalitate de a comunica cu privire la tulburările pe care le tratează. În cazul în care un pacient este recomandat de un doctor unui alt specialist, trebuie să existe un consens asupra formulărilor privind natura tulburării.
Cu peste un miliard de utilizatori în întreaga lume, Facebook a devenit o parte fundamentală a vieţii sociale. La fel cum există vechi reguli nescrise care guvernează comportamentul social, aşa există astăzi şi aşteptări culturale legate de interacţiunile de pe Facebook.
Probabil că aţi auzit de cercetările care arată cum oamenii vin acasă stresaţi de la serviciu, stricând şi dispoziţia partenerului. Ei bine, vestea bună e că există şi un echivalent pozitiv. Un studiu efectuat pe 102 cupluri din Germania ne arată acest lucru.
De joi 14.02, funcţionarea echipamentelor de ultimă generaţie ale acceleratorului LHC de la CERN, Eleveţia, a fost încetinită, iar sâmbătă acestea au fost oprite complet pentru 18 luni de activităţi de modernizare în vederea creşterii performanţelor. Ce va urma?
Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |
Cumpără un exemplar printat!
Clic pe imagine pt. detalii.