Arborii urbani nu sunt simple decorațiuni. Ei reglează temperatura, filtrează poluanții, atenuează zgomotul și îmbogățesc peisajul. Sunt o componentă esențială a bunăstării cetățenilor. Renunțarea la ei nu este o opțiune, dar nici păstrarea arborilor care și-au depășit durata de viață utilă și prezintă un risc inacceptabil.

Ca toate ființele vii, arborii au un ciclu de viață limitat, cu faza de tinerețe, maturitate și bătrânețe. În perioada lor de vârf, arborii oferă umbră, răcoare și calitate a mediului – precum și o valoare estetică incontestabilă – spațiilor urbane. Însă, pe măsură ce îmbătrânesc, devin mai slabi, iar acest lucru le afectează stabilitatea. Vârsta aduce putrezire internă, trunchiuri scobite, infecții fungice și bacteriene și un risc crescut de rupere sau prăbușire.
În mediul natural, arborii morți fac parte din ciclul ecologic și pot oferi adăpost faunei. Dar în orașe, unde siguranța publică este o prioritate, aceste procese reprezintă un pericol ce nu poate fi ignorat.