Cât durează o zi pe Terra? Acum 2 miliarde de ani anul avea 750 zile
Pe 19 iulie 2013 Pământul a fost fotografiat din apropierea planetelor Mercur și Saturn. În stânga, Terra este punctul albastru pal de sub inelele lui Saturn, fotografiată de nava spațială Cassini. În dreapta, sistemul Pământ-Lună este văzut pe fundalul întunecat al spațiului, fotografiat de naveta spaţială Messenger, aflată pe orbita planetei Mercur.
Ziua terestră pare un concept extrem de simplu. Ştim cu toţi că o zi, care durează 24 de ore, corespunde unei rotaţii complete a Pământului în jurul axei sale. Aşa să fie? Acest articol îşi propune să examineze în detaliu această noţiune, a zilei terestre, dezvăluind pe parcurs şi câteva surprize despre acest subiect aparent banal.
Carbonul şi izotopii săi
Carbonul este un ingredient de bază din compoziţia organismelor vii de pe Terra. Toate formele de viaţă conţin în jur de 25% carbon. Atomul de carbon este unic deoarece se poate combina cu alţi atomi de carbon dând naştere unor lanţuri lungi sau unor structuri circulare de legături carbon-carbon, care, la rândul lor, stau la baza moleculelor organice complexe care fac posibilă viaţa.
Poate fi un atom cald ori rece?
Care este temperatura spaţiului cosmic, foarte departe, în hăurile intergalactice, unde găsim cam un atom de hidrogen într-un volum de un metru cub de vid? Poate un atom individual să fie cald sau rece? Se poate spune că un atom are 2 Kelvin?
Poster „Istoria universului”
Scientia.ro vă oferă un al treilea poster realizat în condiţii grafice deosebite dedicat istoriei şi destinului Universului. Vă veţi putea familiariza cu teoriile moderne privitoare la naşterea Universului, veţi afla de ce fizicienii afirmă că materia neagră şi energia neagră trebuie să existe, dacă Universul îşi încetineşte expansiunea etc.
Particulele purtătoare ale forţelor
Cu toţi am auzit despre cele patru forţe fundamentale: electromagnetismul, gravitaţia, forţa tare şi forţa slabă. De mai puţină "publicitate" au parte "vehiculele" acestor forţe, particulele purtătoare ale forţelor. În acest articol, aşadar, veţi afla cum funcţionează fotonii, gluonii, bosonii W şi Z şi gravitonii (ultimii încă nedetectaţi).
Logica tabelului lui Mendeleev
Mendeleev a construit tabelul ce-i poartă numele în mod empiric, fără a cunoaşte structura atomului. Intuiţia sa extraordinară a făcut ca cercetătorii să bănuiască existenţa unor elemente doar privind la tabel, din logica acestuia. Astăzi ştim că tabelul oferă o imagine a modului în care se completează nivelurile energetice ale atomilor.
Mecanica cuantică. Inseparabilitatea cuantică (6)
Ultima parte a filmului documentar dedicat mecanicii cuantice explică cel mai contraintuitiv şi mai surprinzător fenomen din galeria bizareriilor lumii cuantice. Este vorba despre inseparabilitatea cuantică, o trăsătură a microcosmosului despre care unii fizicieni spun că încalcă regulile teoriei relativităţii.
Ce sunt găurile negre ?
Printre altele, teoria relativităţii generalizate a lui Albert Einstein prezice existenţa unuia dintre cele mai stranii fenomene cosmice - găurile negre. Ipoteze recente sugerează că în chiar mijlocul galaxiei noastre este o imensă gaură neagră. De ce sunt aceste găuri "negre"? Citiţi în acest articol.
Fisiunea şi fuziunea nucleare
Fisiunea nucleară reprezintă un fenomen controlat de om. Fuziunea nucleară însă, este deocamdată doar un deziderat, dar unul care odată împlinit ar schimba soarta speciei umane într-un mod nemaiîntâlnit în istorie. Urmăriţi filmul din acest articol pentru a înţelege modul în care cele două fenomene funcţionează...
Mecanica cuantică. Principiul excluziunii (5)
Mini-documentarul dedicat mecanicii cuantice continuă cu un episod dedicat lui Wolfgang Pauli şi regulii pe care el a introdus-o în strania lume cuantică: Principiul excluziunii. Puteţi vedea apoi şi cum, plecând de la acest principiu, particulele fundamentale sunt clasificate în două mari familii: fermionii şi bosonii.
Poster „Fizica nucleară”
Scientia.ro vă oferă un al doilea poster realizat în condiţii grafice de excepţie conţinând o sinteză a teoriilor fizicii nucleare. Astfel, veţi putea citi despre diferitele tipuri de dezintegrări (alfa, beta şi gama) ce survin la nivelul nucleului atomic. De asemenea, puteţi afla care sunt aplicaţiile fizicii nucleare, ca, de pildă, scanarea prin rezonanţă magnetică.
Mecanica cuantică. Principiul incertitudinii (4)
Al patrulea episod al documentarului dedicat mecanicii cuantice revine asupra principiului incertitudinii, continuă cu descrierea modelului cuantic al atomului de hidrogen, dar prezintă şi mecanismele care stau la baza apariţiei spectrelor de emisie şi de absorbţie ale atomilor diverselor elemente chimice.
Cum arată particulele ?
Întrebarea din titlu nu este una tocmai corectă. Şi asta deoarece particulele fundamentale sunt prea mici pentru a putea fi observate cu vreun dispozitiv imaginabil, cu atât mai puţin cu ochiul liber. Ce urmează este o serie de reprezentări aproximative ale electronului, quarcurilor şi "rudelor" lor.
Mecanica cuantică. Ecuația lui Schrödinger (3)
În al treilea episod al documentarului dedicat mecanicii cuantice, aventura lui Kevin şi a Dianei pe acest tărâm fantastic al ştiinţei continuă cu dezbaterea principiului incertitudinii formulat de Werner Heisenberg, urmată apoi de prezentarea celei mai frumoase ecuaţii din istoria ştiinţei, ecuaţia lui Schrödinger.
Mecanica cuantică. Dualitatea undă - particulă (2)
Acest articol conţine partea a doua a documentarului care prezintă principalele idei din mecanica cuantică. În episodul 2 puteţi afla despre modelul atomic propus de Niels Bohr şi cum explică acesta liniile spectrale ale hidrogenului, dar şi despre dualitatea particulă-undă introdusă de francezul Louis de Broglie.
Mecanica cuantică. Catastrofa ultravioletă (1)
Vă prezentăm în continuare primul episod dintr-o serie de filme dedicate popularizării fizicii cuantice. Această primă parte, care va fi în curând însoţită şi de următoarele, prezintă pe înţelesul tuturor, folosind o grafică superbă, ideile şi observaţiile experimentale care anunţau la început de secol XX revoluţia ştiinţifică ce avea să urmeze.
Bosonul Higgs
Filmul următor descrie într-o manieră succintă şi clară, prin intermediul unei grafici de excepţie, mecanismul care face ca particulele fundamentale să aibă masă. Vorbim despre noţiuni teoretice, care încă nu au fost confirmate experimental, dar care sunt conţinute de Modelul Standard al particulelor elementare.
Dualitatea corpuscul-undă
Dacă lumina manifestă în anumite circumstanţe proprietăţi corpusculare, oare în cazul particulelor elementare, precum electronii sau protonii am putea vorbi de un comportament similar undelor? Fizicianul francez Louis de Broglie oferă un prim răspuns atunci când îşi susţine teza de doctorat, în 1924.
Efectul Compton
Efectul fotoelectric
Albert Einstein explicase încă din 1905 efectul fotoelectric folosind un concept revoluţionar, cuanta de lumină. Pentru a convinge un număr important de sceptici a fost nevoie însă de observaţiile unui fizician american, Arthur Compton, care a reconfirmat teoria lui Einstein când a explicat efectul care îi poartă numele.
Iluzii optice: „Urcând şi coborând”
Iluzia optică „Urcând şi coborând”
de Maurits Cornelis Escher
Urmăriţi scările din acest castel...
Neutrino - particula fantomă. De la „remediu disperat” la premiul Nobel
Interacţiuni ale neutrino detectate la Observatorul de Neutrino IceCube
Avansând o ipoteză îndrăzneaţă, în anii '30 ai secolului trecut fizicianul Wolfgang Pauli propune ca „remediu disperat” pentru una din problemele fizicii vremii existenţa unei noi particule elementare, neutră din punct de vedere electric şi cu masă extrem de mică. Enrico Fermi îi dă în anul 1933 numele de neutrino.
