Fizica cuantică ne arată că nu există „individualitate”, deci „lucrurile” nu există

Ce sunt, de fapt, lucrurile? Ce înseamnă „a exista” în lumea cuantică? Fizica cuantică ne obligă să regândim radical această întrebare fundamentală.
În viața de zi cu zi și în fizica clasică, atunci când vorbim despre realitate vorbim despre „lucruri” — obiecte bine definite, individuale, care au proprietăți clare și pot fi distinse unele de altele. Atomii, moleculele, planetele și obiectele din jurul nostru par să corespundă acestei viziuni.
Dar fizica cuantică demolează acest mod de a gândi.
Cât de repede ar trebui să se învârtă Pământul pentru a fi expulzați în spațiu? De ce nu se întâmplă acum?

Dacă Terra se rotește cu o viteză uriașă în jurul propriei axe, de ce nu simțim această mișcare? De ce nu suntem aruncați în spațiu de forța centrifugă? Cât de repete ar trebui să se învârtă Terra în jurul proprie axe pentru a ne expulza în spațiu?
Viteza de rotație a Terrei
Pământul se rotește în jurul propriei axe în aproximativ 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde – o durată cunoscută sub numele de zi siderală. Această mișcare imprimă o viteză diferită fiecărui punct de pe suprafața planetei, în funcție de latitudinea la care se află, dată fiind forma de geoid a Pământului.
Chiar trebuie să citim ca să învățăm? Ce spune știința despre citit versus ascultat
Trebuie neapărat să citim sau putem prelua totul prin materiale audio, precum podcasturile și cărțile audio?

Să începem cu un experiment mental: închide ochii și imaginează-ți cum ar putea arăta viitorul peste câteva sute de ani. Oare oamenii vor fi călători intergalactici care străbat galaxii? Poate că vom trăi pe nave spațiale, în lumi subacvatice sau pe planete cu ceruri violet.
Acum imaginează-ți dormitorul unui adolescent din acel viitor. Probabil că pe perete e un ecran luminos. Iar când te uiți pe fereastră, poate vezi inelele lui Saturn, strălucirea albastră a lui Neptun sau minunile de pe fundul oceanului.
Acum întreabă-te: există vreo carte în cameră? Deschide ochii. Cel mai probabil, există o carte prin apropiere. Poate e pe noptieră sau băgată sub pat. Unii oameni au doar una; alții, multe.
„Ferma animalelor” la 80 de ani: angajamentul durabil al lui George Orwell față de revoluția socialistă
Data de 17 august 2025 marchează 80 de ani de la publicarea romanului „Ferma animalelor” de George Orwell.

În primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, George Orwell era convins că momentul revoluționar al Angliei sosise. Înfrângerea de la Dunkirk discreditase elita conducătoare a țării. Incompetența acesteia lăsase Anglia în pragul invaziei și al înfrângerii.
Pentru a câștiga războiul și a învinge fascismul, era nevoie de o revoluție socială, așa cum explica Orwell în manifestul său socialist, Leul și unicornul (1941). Venise momentul, susținea el, să transformăm „acest război într-un război revoluționar și Anglia într-o democrație socialistă”.
„Eseurile” lui Francis Bacon explorează latura întunecată a naturii umane și sunt încă o lectură încântătoare

Au trecut 400 de ani de la publicarea ediției complete a Eseurilor filozofului britanic Francis Bacon. Nu fără o oarecare mândrie, Bacon (1561–1626) meditează în prefață asupra faptului că versiunea latină a micii sale cărți ar putea „dăinui atât cât vor dăinui cărțile”. Într-adevăr, Eseurile nu au ieșit niciodată din tipar din 1625 încoace.
Cum înțelegem viața pe Pământ?

Biografia științifică modernă nu trebuie să menajeze nimic în misiunea sa de a reda viața subiectului – celebrându-i în egală măsură marile realizări și incluzând neajunsurile personale.
Einstein: A Biography (2005) de Jürgen Neffe și The Elements of Marie Curie (2024) de Dava Sobel sunt exemple remarcabile ale acestui stil. Astfel de cărți reușesc să explice clar știința complexă din spatele muncii personajului, pentru cititorii nespecializați, făcând posibile atât o înțelegere profundă a realizărilor, cât și o apropiere de omul real, complet, cu defecte.
Every Living Thing – The Great and Deadly Race to Know all Life de Jason Roberts este o altă lucrare rară de acest fel. Această carte captivantă și riguros documentată se concentrează pe două personaje centrale născute în același an: Carl Linnaeus (1707–1778, Carl von Linné - după înnobilare)), suedez, și francezul Georges-Louis LeClerc, conte de Buffon (1707–1788), cunoscut simplu drept Buffon.
Povești care prind: cele 4 moduri prin care micro-influencerii își construiesc și păstrează publicul captiv

Odată cu ascensiunea rețelelor sociale a apărut și figura „influencerului” – creatorul de conținut online care dobândește credibilitate într-o nișă specifică și capătă astfel puterea de a influența opinii și decizii de cumpărare.
Această abilitate stă la baza industriei de marketing prin influenceri, estimată în 2024 la aproximativ 32 de miliarde de dolari.
Doar pe Instagram, platformă cu peste două miliarde de utilizatori, se estimează că 50 de milioane de persoane se identifică drept „creatori”. Multe branduri trimit produse acestor influenceri în speranța că o postare sau o poveste bine plasată va crea o conexiune personală cu publicul.
Cât timp ar trebui folosită o periuță de dinți? În ce cazuri ar trebui schimbată chiar mai repede?

Durata recomandată de utilizare a unei periuțe de dinți este de aproximativ trei luni. După acest interval, eficiența periajului scade semnificativ din cauza uzurii perilor, care devin tociți, îndoiți și rigizi. Acest lucru afectează capacitatea periuței de a curăța în mod eficient suprafața dinților și spațiile interdentare, favorizând acumularea plăcii bacteriene.
Ce au în comun vânătorile de vrăjitoare de altădată cu criza actuală a dezinformării

Între 1400 și 1780 se estimează că aproximativ 100.000 de persoane – în majoritate femei – au fost judecate pentru vrăjitorie în Europa. Aproximativ jumătate dintre acestea au fost executate – crime motivate de un complex de convingeri legate de femei, adevăr, rău și magie.
Dar vânătorile de vrăjitoare nu ar fi putut avea amploarea pe care au avut-o fără mașinăria mediatică ce le-a făcut posibile: o industrie a manualelor tipărite care îi învățau pe cititori cum să identifice și să extermine vrăjitoarele.
Cum funcționează astigmatismul? Care sunt cauzele și cum se corectează?

Ți s-a întâmplat vreodată să mergi la optometrist pentru un control oftalmologic și să ți se spună că ai ochiul în formă de minge de fotbal? Sau poate ai observat că vederea îți devine tot mai încețoșată ori îți este greu să focalizezi? S-ar putea să te numeri printre cei 40% dintre oameni din lume care trăiesc cu astigmatism.
Furnicile au descoperit medicina, agricultura și ingineria cu mult înaintea noastră

Gândește-te la o situație în care ai ajutat pe cineva să mute un obiect greu, cum ar fi o canapea. Deși la început sarcina poate părea simplă, ea implică de fapt un set de comportamente avansate.
E nevoie de comenzi verbale pentru coordonarea socială („întoarce!”) și de anticipare (poate e necesară mutarea altor piese de mobilier din drum). Este necesară și o viziune clară și comună asupra scopului final (în ce cameră trebuie dusă canapeaua).
Este un exemplu mic de cooperare umană. Dar, înainte să ne lăudăm prea tare, trebuie spus că furnicile – creaturi cu creiere minuscule și fără capacitate de vorbire – reușesc în mod obișnuit fapte care rivalizează, ba uneori chiar le depășesc, pe ale noastre.
Ce face astăzi ca o persoană să fie considerată „cool”?

De la Lagos la Cape Town, de la Santiago la Seul, oamenii vor să fie „cool”. „Cool” este un cuvânt pe care îl auzim peste tot – în muzică, în modă, pe rețelele sociale. Îl folosim pentru a descrie anumite tipuri de persoane.
Dar ce anume face pe cineva să fie cool? E vorba doar despre a fi popular sau în pas cu moda? Sau e ceva mai profund?
Trei tipuri de secetă (Anglia, Cornul Africii și Chile). De ce nu există, de fapt, o criză globală a apei
Ceea ce numim „criza apei” este, de fapt, o criză culturală și politică.

În această vară, în anumite regiuni din Anglia au fost anunțate interdicții privind folosirea furtunurilor. După cea mai secetoasă primăvară din ultimul secol, Agenția pentru Mediu a emis o avertizare de risc mediu de secetă, iar Yorkshire Water a introdus restricții începând cu vineri, 11 iulie.
Povestea este cunoscută: precipitații reduse, rezervoare care se golesc și apeluri reînnoite la reținere: faceți dușuri mai scurte, nu udați gazonul, opriți robinetul când vă spălați pe dinți.
Aceste apeluri la responsabilitate individuală reflectă o viziune mai largă asupra apei: că toți oamenii, de pretutindeni, se confruntă cu aceeași criză și că mici gesturi personale reprezintă un răspuns semnificativ. Dar dacă această narațiune, oricât de familiară ar fi, ascunde mai mult decât dezvăluie?
Știința înfometării: cele trei etape ale degradării organismului atunci când este lipsit de hrană

Foamea există pe un spectru. La un capăt se află insecuritatea alimentară, când oamenii sunt nevoiți să reducă numărul meselor. Pe măsură ce hrana devine tot mai puțină, organismul își consumă propriile rezerve. Drumul de la foame la înfometare începe cu scăderea nivelului de energie, apoi corpul descompune grăsimea, iar ulterior mușchii. În cele din urmă, organele vitale încep să cedeze.
De la subnutriție, la malnutriție acută și, în final, la înfometare, procesul ajunge într-un punct în care organismul nu mai poate susține viața.
Cum influențează alimentele ultra-procesate creierul, intestinele și metabolismul, crescând riscul de obezitate

Epidemia globală de obezitate este una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică ale secolului XXI, afectând toate grupele de vârstă și regiunile lumii.
Pe baza unui articol cuprizător de tip review publicat în 2025 în Nature Reviews Endocrinology, care sintetizează cele mai recente dovezi privind rolul alimentelor ultra-procesate în obezitate, se confirmă că prevalența excesului ponderal și a obezității s-a dublat în ultimele patru decenii, cu un impact semnificativ asupra sănătății publice prin creșterea riscului pentru boli cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2, anumite tipuri de cancer și alte afecțiuni cronice.
Ce să faci când viespile „dau buzna” la picnic. Ghid pentru a lua masa în siguranță alături de acestea

E vară în emisfera nordică, ceea ce înseamnă soare, mare și viespi. Mulți dintre noi am fost învățați să ne temem de viespi, văzându-le ca insecte agresive care trăiesc doar ca să ne strice zilele.
Însă, având în vedere pierderile nesustenabile de faună la nivel global, trebuie să învățăm să coexistăm cu toate organismele – inclusiv cu viespile. Ele sunt polenizatori importanți și prădători naturali ai altor insecte.
Un minim de cunoștințe despre biologia lor poate ajuta ca masa ta în aer liber să decurgă liniștit.
De ce facem riduri pe măsură ce îmbătrânim
Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Binghamton din New York a oferit dovezi clare privind mecanismul fizic prin care pielea se modifică odată cu vârsta și face riduri. Această cercetare confirmă faptul că acele linii din jurul ochilor sunt rezultatul repetatelor întinderi și relaxări ale pielii.
Panouri solare N-type: o generație nouă cu noi beneficii

Panourile solare N-type, cunoscute și sub numele de celule solare monocristaline de tip N, aduc o inovație importantă în industria energetică. Spre deosebire de panourile P-type tradiționale, utilizează un tip diferit de material din siliciu, oferind o serie nouă de avantaje ce ar putea crește și mai mult boomul sectorului solar la nivel global.
Cartofii prăjiți, asociați cu o creștere a riscului de diabet de tip 2

Un studiu recent efectuat de Harvard T.H. Chan School of Public Health evidențiază o legătură clară între consumul de cartofi și riscul de diabet zaharat de tip 2, dar subliniază că această relație depinde semnificativ de modul în care sunt preparați cartofii.
În timp ce consumul de cartofi prăjiți a fost asociat cu o creștere a riscului de diabet de tip 2, alte forme de consum, precum cartofii copți, fierți sau piure, nu au prezentat o astfel de legătură.
Borges: „Întâmplătorul este întotdeauna patetic”
În „Evaristo Carriego”, considerată cea mai argentiniană carte a lui, genialul scriitor Jorge Luis Borges (se pronunță: Horhe Luis Borhes), chiar în primele pagini, scrie următoarele trei fraze, care mi-au luat ceva vreme pentru a mă lămuri cu privire la substrat:
„Voi spune fără rezerve tot ce știu, fără nicio omisiune, fiindcă viața este pudică precum un delict și nu știm ce este emfatic și ce nu pentru Dumnezeu.
În afara de aceasta, întâmplătorul este întotdeauna patetic.
Scriu totul cu riscul de a scrie adevăruri îndeobște cunoscute, dar pe care le va rătăci mâine neglijența, chipul cel mai sărac al misterului și prima lui manifestare”.
Trump și Kennedy distrug știința globală. Chiar și Einstein a pus la îndoială fapte, dar există o metodă pentru asta

Imagine: Jim Watson/AFP
La opt luni de la începutul celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump în Statele Unite, adevărul și știința sunt din nou sub atac, cu consecințe la nivel global.
USAID, agenția care a luptat împotriva HIV, tuberculozei, malariei și malnutriției infantile, nu mai există. Finanțarea a fost retrasă de la GAVI, o alianță globală public–privată care ajută la achiziția de vaccinuri pentru cei mai săraci copii din lume. Copii malnutriți mor deja.
Dincolo de aceste consecințe brutale, mecanismul științific care a susținut dominația științifică și tehnologică a Americii este demontat fără milă. Orice proiect de cercetare care menționează diversitatea, echitatea și incluziunea (DEI), schimbările climatice sau cauzele ezitării față de vaccinare devine o țintă principală.
