Alcoolul este cel mai familiar drog din societatea noastră. Deşi alcoolul îi face pe unii oameni mai activi prin reducerea inhibiţiilor şi a timidităţii, acţiunea lui chimică este depresivă. O persoană care bea o „cinzeacă” de whisky într-o singură înghiţitură poate muri.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Depresivele sunt drogurile care reduc nivelul general de activitate în sistemul nervos. Printre diferitele familii de depresive se numără sedativele, hipnoticele şi alcoolul. Toate sunt capabile de a produce relaxarea sau comportamentul letargic.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Drogurile care afectează stările conştiinţei sunt numite droguri psihoactive. În acest capitol vom discuta despre efectele fiziologice şi psihologice ale diferitelor substanţe. O discuţie mai cuprinzătoare asupra dependenţei va fi găsită în capitolul 14.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Meditaţia transcendentală (MT) este o formă populară de meditaţie yoghină în care oamenii se concentrează pe un cuvânt sau o frază (mantra), nu pe respiraţie, aşa cum descrie Fast. Meditaţia transcendentală a fost practicată de aproape un milion de oameni în S.U.A.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Meditaţia se referă la o varietate de tehnici de relaxare şi concentrare a minţii, dezvoltate intens în culturile estice, precum cele din India şi Japonia. Ceea ce au multe forme de meditaţie în comun este depăşirea limitelor în procesele normale de gândire verbală.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
O mare parte din ceea ce noi considerăm ca fiind adevărat are o dată de expirare. Vestea bună este că putem estima această dată. Vorbim în continuare despre un aşa-numit spectru de-a lungul căruia aliniem adevărurile din acest punct de vedere.
- Detalii
- Scris de: Samuel Arbesman
O mare parte din ceea ce noi considerăm ca fiind adevărat are o dată de expirare. Vestea bună este că putem estima această dată. Iată cum au abordat problema Thierry Poynard şi colegii săi, specialişti în boli hepatice de la spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris, Franţa.
- Detalii
- Scris de: Samuel Arbesman
Una dintre cele mai mari probleme în folosirea hipnozei pentru accesarea amintirilor este influenţa întrebărilor ajutătoare. Acestea sugerează ceva indirect prin transmiterea informaţiilor care ar putea stimula imaginaţia. Iată despre ce e vorba...
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Sugestia ajută uneori mult memoria. Multe infracţiuni au fost rezolvate cu ajutorul hipnozei. În 1976 poliţia a rezolvat un caz de răpire din Chowchilla, California (un autocar plin de copii a fost luat ostatic) prin hipnotizarea şoferului care nu era captiv.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Hilgard a descoperit un exemplu spectaculos de disociere în hipnoză: observatorul ascuns. A apărut pentru prima oară în cadrul unei demonstraţii a hipnozei în clasă. Fenomenul poate fi produs cu acurateţe la cei care răspund bine la hipnoză.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Ernest R. Hilgard de la Universitatea Stanford a descris hipnoza ca stare disociativă. Disocierea (o parte din minte „se separă” şi funcţionează independent de restul) provine de la Pierre Janet (1859-1947). Janet a lucrat cu pacienţi ce aveau personalităţi multiple.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Vechea imagine stereotipă a unei persoane hipnotizate care arată ca un zombie cu ochi sticloşi nu este deloc adevărată, deşi oamenii hipnotizaţi par adesea calmi şi cu privirea pierdută. Ce este adevăr şi ce este fals în privinţa celor hipnotizaţi?
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
În modelul clasic propus de James Braid, hipnoza începe cu încercarea de a obosi muşchii oculari. Hipnotistul ţine un obiect sclipitor deasupra nivelului ochilor subiectului şi intonează: „Devii din ce în ce mai somnoros... pleoapele ţi se îngreunează...".
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Pentru descoperirea hipnozei este deseori acreditat medicul vienez Franz Anton Mesmer (1734-1815), de la numele acestuia provenind termenul englezesc de „mesmerisation” pentru denumirea hipnozei timp de mulţi ani.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
În cercetarea observaţională, rezultatele pot fi modificate sau influenţate chiar prin actul de măsurare - "efectul de măsurare". Un tip de efect de măsurare este efectul de observator. Apare când subiecţii îşi schimbă comportamentul în prezenţa unui observator.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey