Tânără meditândMeditaţia transcendentală (MT) este o formă populară de meditaţie yoghină în care oamenii se concentrează pe un cuvânt sau o frază (mantra), nu pe respiraţie, aşa cum descrie Fast. Meditaţia transcendentală a fost practicată de aproape un milion de oameni în S.U.A.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a IV-a: Meditaţia) - Ce spun studiile despre meditaţiei

Se întâmpla la mijlocul anilor ‘70 şi a atras atenţia oamenilor de ştiinţă. Primele studii au indicat efecte benefice ale reducerii stresului.

Studiile ulterioare au avut drept rezultat o serie de descoperiri negative. Multe dintre cele efectuate în anii 1970 s-au axat pe schimbări ale substanţelor chimice responsabile pentru stres, ale catecholaminelor, în timpul şi după meditaţie. Cercetătorii nu au descoperit nicio diferenţă între oamenii care practicau meditaţia transcendentală şi cei care se relaxau pur şi simplu. Holmes (1984) a ajuns la concluzii similare. A revăzut întreaga cercetare asupra meditaţiei şi nu a descoperit nicio dovadă care să ateste că meditaţia produce efecte biologice diferite faţă de somnul sau odihna obişnuită.

 

Cercetătorii de la Universitatea Maharishi (o instituţie privată redenumită mai târziu Universitatea de Management Maharishi, deţinută de organizaţia MT) a contestat cu fervoare concluzia. Propria lor cercetare a dezvăluit că meditaţia transcendentală este deosebit de eficientă la îmbunătăţirea performanţei academice a studenţilor, prevenirea prizonierilor în comiterea crimelor atunci când erau eliberaţi, depăşirea dependenţelor şi sporirea sentimentelor de fericire şi bunăstare sufletească, precum şi alte beneficii spirituale.

Maupin (Tart, 1973) a cercetat dacă studenţii ar putea fi instruiţi rapid pentru o formă a „meditaţiei Zen”, folosind metoda de concentrare asupra respiraţiei. În timpul sesiunilor de 45 de minute pe parcursul a două săptămâni, 16 din 28 de subiecţi au avut experienţe semnificative legate de meditaţie. Maupin le-a plasat în cinci categorii, de la cele mai puţin receptive la cele mai mult receptive la meditaţie.

Tipul A. Subiectul a simţit ameţeală neplăcută şi abateri de la concentrare. (8 relatări)
Tipul B. Subiecţii s-au simţit calmi şi relaxaţi, deşi nu au susţinut concentrarea totală. (13 relatări)
Tipul C. Au avut loc senzaţii plăcute ale trupului, precum vibrarea, „valurile” şi senzaţiile de a fi suspendat. (11 relatări)
Tipul D. Experienţa respiraţiei este amplificată; mişcările abdomenului pot părea mai ample, subiectul se simte „umplut cu aer”, concentrarea este realizată fără efort. (9 relatări)
Tipul E. O stare lucidă de conştiinţă „abandonată” este susţinută: subiectul îşi percepe gândurile şi sentimentele care apar calm şi detaşat. (6 relatări)
(Maupin, 1969, Tart, 1973, p.191)

Începătorii au retrăit experienţe variate cu puţină practică. Totuşi, chiar şi cea mai profundă experienţă menţionată mai sus (tipul E) este descrisă la nivel de începător a experienţei de meditaţiei de către experţii care petrec mai bine de 20 de ani exersând meditaţia zilnic.

Rezumat

Meditaţia este o formă de concentrare profundă în cadrul căreia mintea este atentă la un singur lucru (în unele varietăţi) sau golită de gânduri (în altele). Acest lucru pare uşor, dar este de fapt foarte greu pentru începători. Când este atinsă starea de calm meditativ, oamenii experimentează adesea profunde sentimente de pace sau reînnoire spirituală. Cercetătorii au încercat să studieze meditaţia şi au ajuns la mai multe rezultate. Starea corpului este asemănătoare cu cea de somn superficial, dar chiar şi începătorii relatează adesea experienţe profunde şi variate.