Hilgard a descoperit un exemplu spectaculos de disociere în hipnoză: observatorul ascuns. A apărut pentru prima oară în cadrul unei demonstraţii a hipnozei în clasă. Fenomenul poate fi produs cu acurateţe la cei care răspund bine la hipnoză.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a III-a: Hipnoza) - Observatorul ascuns


„Subiectul meu era un student nevăzător, cu experienţă în hipnoză... Odată hipnotizat, a primit sugestia că, după ce număr până la trei, va deveni complet surd. Auzul îi va reveni atunci când îmi voi aşeza mâna pe umărul său drept.

Împreună cu un asociat am lovit două plăci de lemn una de alta, aproape de capul subiectului, dar el nu a reacţionat la sunet. Era complet indiferent la întrebările noastre.

Unul dintre studenţi a întrebat dacă o parte poate fi totuşi conştientă de ceea ce se petrecea. Până la urmă, nu era nimic în neregulă cu urechile lui. Am fost de acord să testez acest aspect, aşa că i-am spus subiectului: «Deşi ai fost hipnotizat să nu mai auzi, poate că o parte din tine îmi ascultă totuşi vocea şi procesează informaţiile. Dacă acest lucru este corect, aş vrea să îţi ridici degetul inelar de la mâna dreaptă».

Degetul s-a ridicat într-adevăr! Subiectul a spus imediat: «Te rog dă-mi înapoi auzul ca să îmi spui ce ai făcut. Am simţit cum mi s-a ridicat degetul».”

Intrigat, Hilgard a spus că va explica mai târziu. I-a zis studentului, încă hipnotizat, că o parte ascunsă a minţii sale ştia tot ce s-a întâmplat. Hilgard i-a oferit sugestia că atunci când braţul studentului va fi atins, partea ascunsă va deveni conştientă.

„De îndată ce i-am pus mâna pe braţ, a putut să relateze exact câte sunete puternice au fost făcute, ce întrebări a avut clasa şi ce i-am spus ca să-i explic ridicarea degetului”. (Hilgard, 1978, p.47)

Investigaţiile ulterioare au dezvăluit că fenomenul observatorului ascuns poate fi produs cu acurateţe la subiecţii care răspund bine la hipnoză. Cercetarea a clarificat natura eliberării de durere prin hipnoză, arătând că observatorul ascuns simte durerea chiar dacă subiectul neagă sentimentele înaintea sau după hipnoză. Evident, analgezia prin hipnoză (reducerea durerii) este o problemă de blocare a răspunsului, nu a senzaţiei. Durerea e procesată la un anumit nivel, dar răspunsul la aceasta este blocat din conştiinţă.

Chiar dacă hipnoza este „doar” o formă a imaginaţiei, rămâne totuşi un fenomen interesant care poate produce nişte evenimente mentale neobişnuite. Regresia vârstei prin hipnoză este o formă uimitoare de disociere explorată de Hilgard. În timpul regresiei vârstei, o persoană îşi imaginează că se întoarce la o vârstă mai îndepărtată, deşi o altă parte a minţii subiectului hipnotizat rămâne ancorată în prezent. Hilgard (1978) a scris:

„Am determinat o femeie să se întoarcă la vârsta copilăriei; s-a găsit pierdută într-un magazin unde a fost la cumpărături cu mama şi cu bunica ei. S-a speriat, însă m-a acceptat drept un străin cumsecade atunci când am încercat să o liniştesc. Şi-a văzut mama că vine să o întâmpine şi s-a înveselit... După ce s-a trezit din hipnoză, a mărturisit: «Mi-a părut atât de rău pentru fetiţă, fiindcă eu am ştiut tot timpul că mama ei o va găsi, dar ea nu»”.

Aceste persoane resimt perspectiva unui sine mai tânăr la fel de intens cum ar face-o o persoană nehipnotizată care visează. Aşa cum visele pot părea foarte reale, experienţa regresiei vârstei poate fi resimţită exact. Nu înseamnă însă că imaginile sau acţiunile din timpul regresiei sunt reproduceri precise ale celor din copilărie. Testele arată că oamenii care intră în regresie până la o vârstă fragedă scriu neinteligibil precum un copil, dar nu este de fapt scrisul lor din copilărie. Regresia, ca orice alt fenomen în hipnoză, este un act de imaginaţie vie.

Nu toată lumea este uşor de hipnotizat. Aproximativ 5-10% din oameni nu răspund deloc la hipnoză; alţi 10-20% pot intra într-o stare adâncă de hipnoză, iar majoritatea se situează între aceste două extreme.