Consumator droguriDrogurile care afectează stările conştiinţei sunt numite droguri psihoactive. În acest capitol vom discuta despre efectele fiziologice şi psihologice ale diferitelor substanţe. O discuţie mai cuprinzătoare asupra dependenţei va fi găsită în capitolul 14.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a V-a: Drogurile psihoactive) - Drogurile psihoactive


Toate drogurile psihoactive par a avea anumite lucruri în comun.

1.    Trec de bariera de sânge a creierului. Pentru a fi capabil de afectarea conştiinţei, un drog trebuie să pătrundă mai departe de filtrul biologic care previne multe alte substanţe să ajungă la creier.

2.    Alterează compoziţia chimică a creierului la nivelul celulelor nervoase individuale. Majoritatea drogurilor acţionează la nivelul neurotransmiţătorilor, de exemplu, prin împiedicarea reabsorbţiei lor, interferând cu sinteza lor, sau minimizându-le efectele. Unele droguri dăunează trăsăturii de permeabilitate a membranelor celulare sau interferează cu procesele metabolice ale neuronilor.

3.    Efectele lor depind de doză. Cercetătorii variază cantitatea de drog şi observă rezultatele schimbărilor în comportament, de la nicio schimbare (în cazul dozelor foarte mici) la toxicitate sau otrăvire (la doze ridicate). O curbă de dozaj/de răspuns este un grafic referitor la variaţia comportamentului în funcţie de dozaj.

4.    Efectele variază în funcţie de experienţa anterioară cu drogul. Drogurile pot sensibiliza indivizii la expuneri viitoare, conducând la o reacţie mai puternică. Expunerea constantă la drog duce în cele din urmă la fenomenul opus, de toleranţă, întrucât corpul stabileşte un nou echilibru în care prezenţa drogului este resimţită ca ceva normal. Puţine droguri sunt capabile de a produce aceleaşi efecte la utilizatorii cu experienţă precum produc la începători.

5.    Efectele depind de aşteptări. În cazul tuturor drogurilor psihoactive studiate până acum, reacţia la drog depinde parţial şi de ceea ce se aşteaptă oamenii să se întâmple. Indivizii care cred că beau alcool se vor comporta ca şi cum ar fi ameţiţi, deşi au primit băuturi fără alcool. Rezultate similare se întâmplă cu marijuana şi alte droguri.

6.    Pot crea dependenţă. Dacă un drog psihoactiv produce efecte plăcute, unele persoane vor alege să repete experienţa. Pe măsură ce o repetă, corpurile lor se adaptează la drog, câteodată producând reacţii neplăcute sau periculoase de sevraj în cazul renunţării. Psihologii care studiază dependenţele subliniază că rata de eşec a învingerii dependenţei este aproximativ aceeaşi, fie că este vorba de alcool, ţigări sau heroină.

Un mod de a defini cât de periculos este un drog este calcularea procentului de toxicitate. Este un procent rezultat din împărţirea dozei unui drog la cantitatea letală pentru o persoană. Aşa cum a scris în publicaţia American Scientist, Gable (2006) a oferit un rezumat al procentului de toxicitate pentru drogurile recreaţionale comune.

Gable a relatat că GHB şi heroina au „au o toxicitate letală de zece ori mai mică decât doza lor tipică efectivă”, în timp ce cocaina, MDMA (ecstasy) şi alcoolul „au o doză letală de 10-20 de ori mai mare decât doza lor efectivă”.

Continuă prin a afirma că: „Un grup de substanţe mai puţin toxice, care necesită o cantitate mai mare de 20-80 de ori decât doza efectivă pentru a fi letale, includ Rohypnol (flunitrazepam sau “drogul violului”) şi mescalina (peyote cactus). Cele mai puţin toxice substanţe din punct de vedere fiziologic, cele care necesită doze mai mari de 100, până la 1000 de ori doza efectivă pentru a cauza moartea sunt ciupercile psilocybin şi marijuana, atunci când sunt ingerate. Nu am descoperit niciun caz publicat în limba engleză care să ateste moartea provocată de la fumatul marijuanei, aşa că doza letală este un mister. Presupunerea mea este că fumatul marijuanei este mai riscant decât ingerarea ei, dar totuşi mai sigură decât alcoolul.

Alcoolul se clasează astfel la capătul cel mai periculos al spectrului de toxicitate. Aşa că deşi 75% din adulţii din S.U.A se bucură ocazional de o băutură, trebuie ţinut minte că alcoolul este destul de toxic. Într-adevăr, dacă alcoolul ar fi formulat ca o nouă băutură, toxicitatea lui şi potenţialul de a crea dependenţă ar preveni cu siguranţă comercializarea lui ca aliment sau ca drog.” (Gable, 2006)

Gable a menţionat că o altfel de definiţie, complet diferită, pentru gradul de risc al unui drog recreaţional este procentul de captură: numărul de oameni care încearcă drogul divizat la numărul celor care devin consumatori regulaţi. El remarcă faptul că „heroina şi metamfetamina sunt mai periculoase după această modalitate de măsură”, urmate de cocaină, alcool, nicotină, cafeină şi marijuana. Halucinogenele sunt cele mai puţin periculoase, deoarece oamenii nu devin de regulă dependenţi de ele. Desigur, procentul de captură nu ia în considerare celelalte consecinţe ale luării unui drog, decât pe cea a creării dependenţei, aşa că utilitatea procentului este limitată, deşi oferă o modalitate secundară de a măsura pericolul, pe lângă procentul de toxicitate.