Cercetătorii somnului diferenţiază multiple faze ale somnului care se succed într-un ciclu ce se repetă de trei, patru ori pe noapte. Fiecare ciclu ţine aproximativ o oră şi jumătate. Un grup de cercetători a propus în 1937 divizarea ciclului în 5 stadii identificate de EEG.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Stadiile somnului

A notat aceste stadii de la A la E. Acum acestea sunt numerotate de la 1 la 5, iar cel de-al cincilea este somnul REM. Unii cercetători se referă la starea de trezire dinaintea somnului ca stadiul 0.

Pe parcursul stadiului 0, când o persoană este somnoroasă, dar încă trează, EEG-ul arată predominant unde alfa: unde în intervalul 8-12 pe secundă. Undele alfa sunt în mod normal blocate de mişcările oculare sau de atenţie, aşa că apariţia lor indică faptul că persoana se odihneşte şi se eliberează de grijile zilnice. Dacă sunt prezente undele alfa, individul este încă treaz şi se odihneşte liniştit.

Stadiul 1 de somn (primul stadiu) marchează apariţia somnului. Se caracterizează prin dispariţia undelor alfa şi a întreruperii simultane a atenţiei de la mediul înconjurător. Dacă subiecţilor somnoroşi li se fixează ochii deschişi şi li se spune să apese un buton de fiecare dată când apare o lumină, ei vor înceta brusc să apese butonul odată ce intră în Stadiul 1. Lumina continuă să apară în faţa ochilor încă deschişi, dar odată ce intră în Stadiul 1, încetează să mai răspundă la ea.

Comutarea atenţiei dinspre exterior spre interior e adesea însoţită de gânduri sau de imagini ciudate care sunt asemănătoare celor din vise (procesul de gândire hipnagogic). În acelaşi timp, dispar undele alfa din EEG. Observatorii independenţi pot cădea de acord asupra începerii somnului cu o precizie de două minute în 80% din cazuri, folosindu-se doar de înregistrările EEG.

Curând după ce persoana adoarme, are loc al doilea stadiu al somnului non-REM. E identificat de două tipare distincte EEG, numite fusul de somn şi complexele K. Cu excepţia primului stadiu sau al primelor două cicluri, când somnul REM succede stadiul 4, somnul REM urmează în mod tipic stadiul 2 de somn.

Stadiile 3 şi 4 ale somnului non-REM sunt identificate prin intensificarea undelor proeminente pe EEG, numite undele delta. Acestea sunt unde ample, lente cauzate de declanşarea sincronizată a mai multor neuroni. Neuronii sunt în starea de odihnă, pulsând împreună. Această fază se numeşte somnul cu unde lente sau somnul delta. Este cea mai profundă etapă de somn la oameni, dacă definim profunzimea prin dificultatea de a trezi o fiinţă. La pisici şi alte animale starea REM este cea mai profundă. La oameni, stadiul 4 de somn non-REM.
Oamenii descriu somnul bun drept adânc, ceea ce înseamnă „puternic şi de neclintit”. Aşa cum sugerează expresia, tipul de somn care pare cel mai profund pentru oameni este somnul cu cele mai puţine mişcări ale corpului. Acest aspect indică somnul din stadiile 3 şi 4. Mişcările şi întoarcerile de pe o parte pe alta însoţesc somnul superficial din stadiile 1 şi 2. Oamenii primesc adesea somnul delta de care au nevoie în primele două cicluri ale somnului, aşa că după aceea rămân în stadii mai uşoare, alternând între stadiul 2 şi somnul REM pe parcursul nopţii care a rămas.


Stadiile somnului pe parcursul unei nopţi (după Dement şi Kleitman, 1957). Ia aminte că perioadele REM au intrat după stadiul 2 şi au ţinut între 2 şi 30 şi ceva de minute.


În timpul somnului REM, EEG arată un tipar similar celui pentru creierul treaz. În acelaşi timp, tensiunea musculară mai jos de gât aproape dispare. Frecvenţa respiraţiei şi a bătăilor inimii variază.

După somnul REM, cel care doarme se întoarce de regulă la stadiul 2, iar ciclul de somn non-REM şi REM se repetă. Un singur ciclu de somn alcătuit din stadii non-REM urmate de perioade REM ţine aproximativ 90-100 minute. În mod obişnuit, au loc trei sau patru perioade REM în fiecare noapte.