Literar se referă la literatură. Literal, în schimb, semnifică ”literă cu literă, cuvânt cu cuvânt”.

Comentarii -

Adeseori aceşti termeni se folosesc în mod greşit, original în locul lui originar şi invers. Deşi sunt foarte apropiate ca pronunţie, au sensuri complet diferite.

Original are sensul de nou, neimitat după altcineva ori personal, pe când originar înseamnă atât ”dintr-un anume loc”, cât şi ”iniţial, în forma de început”.

Pentru o explicaţie detaliată a celor doi termeni puteţi consulta Dicţionarul Limbii Române.

Comentarii -

Au fost alegeri (30.12.2008). Partidul Social Democrat a căștigat mai multe voturi decât Partidul Democrat Liberal, dar mai puține mandate în parlament. Președintele PSD, Mircea Geoană, spune că este câștigătorul moral al alegerilor. Emil Boc, președintele PDL, spune că din punct de vedere moral, PDL are dreptul la impunerea prim-ministrului. Ce caută cuvântul moral în atare exprimări? Ce vor să spună respectivii politicieni folosind cuvântul moral în contextele arătate?

Comentarii -

Geam_spartMizeria atrage mizerie. Corupţia atrage corupţie. O interesantă teorie venită din zona psihologiei experimentale este reconfirmată recent arătând că oamenii tind să se comporte în funcţie de mediul în care acţionează. O teorie cu aplicaţii diverse în combaterea infracţionalităţii.

Comentarii -

Nu o să vorbesc aici despre practicarea sportului. Sub acest aspect, există o opinie zdrobitor majoritară transmisă prin toate mijloacele de informare în masă şi susţinută de diverşi cercetători care afirmă beneficiile exerciţiului fizic. Subiectul este pasiunea pentru sport, care se traduce adeseori într-un comportament la limita normalităţii şi a suportabilităţii pentru un nepasionat; un comportament care presupune o incredibilă risipă de emoţii, angajarea într-o documentare exhaustivă privind sportul agreat ori stabilirea evenimentelor propriei vieţi pe baza programului activităţilor sportive la care trebuie să fii martor.

Sunt două aspecte pe care încerc să le analizez: sentimentul înfrângerii şi euforia victoriei. Desigur, nu am cum descrie aici aceste simţăminte; limbajul nu are acces în această zonă. Oricât ar încerca cineva să surprindă în cuvinte tragedia pe care o trăieşte un suporter înflăcărat al unei echipe de fotbal, de pildă, nu va reuşi să transmită mai nimic unui ins care niciodată nu a trăit acest sentiment. Pur şi simplu limbajul nu are uneltele descrierii simţămintelor, ci doar pe acelea de a arăta către ele, iar cel ce primeşte mesajul, recunoscând trăirea, să spună: ”A, înţeleg despre ce e vorba, am trecut şi eu prin asta”.

 

 

Se întâmplă ca registrul sentimentelor umane să fie limitat. Şi ca să continuu paralela cu limbajul, este o situaţie similară în cazul uzului limbii. Mă explic imediat… Şi am să încep cu analiza limbajului. Aţi observat probabil că deşi există un fel de jargon sportiv, cuvintele tari folosite în sport se aplică mai bine unor alte zone sociale, ca de exemplu conflictelor armate, ori calamităţilor naturale; de pildă, auzim mereu urmărind o transmisiune sportivă despre încleştare, luptă, război pe viaţă şi pe moarte, dezastru, masacru. Pentru cei mai lucizi această terminologie pare nepotrivită anexată unui simplu eveniment sportiv. Dar acest limbaj este folosit pentru că emoţiile trăite de pasionaţii de sport nu au la îndemână, întru exprimarea lor, un vocabular specific care să înlocuiască cuvinte ca cele prezentate mai sus. Cuvântul dezastru pronunţat singur ori în anumite contexte, poate vorbi despre milioane de oameni morţi, folosit însă în zona sportului poate consemna faptul aparent mărunt că echipa de pe primul loc a fost învinsă de cea de pe ultimul.

Această sărăcie a instrumentelor de adresare există şi în privinţa sentimentelor. Suferinţa pe care un suporter o resimte în urma înfrângerii echipei favorite într-un meci pe care îl consideră extrem de important seamănă destul de mult cu suferinţa pe care o trăieşte când, bunăoară (păstrând proporţiile), pierde pe cineva drag. Desigur, sunt registre diferite şi cu urmări - sub aspectul duratei sentimentelor - diferite, pentru că o victorie ulterioară readuce starea de euforie, pe când moartea cuiva nu poate fi anulată în vreun fel. Dar nu aceasta este ideea pe care vreau să o accentuez, ci aceea că suferinţa experimentată în urma unui eşec sportiv este un fel de antrenament pentru suferinţa… să-i spunem reală. Dacă există grade diferite de suferinţă, nu există totuşi tipuri diferite. Astfel se explică şi faptul că uneori auzim de suporteri care se sinucid, găsind insuportabil un insucces al favoriţilor lui.

Un lucru similar vreau să menţionez despre gestionarea victoriei. Ca să încep cu esenţialul, o să spun că sunt neurologi care afirmă că nefrecventarea unui sentiment pentru vreme îndelungată conduce la inabilitatea experimentării lui. Sunt mecanisme interne care neexersate devin inactive. Astfel, de pildă, prin afundarea într-o stare prelungită de tristeţe se poate ajunge la pierderea abilităţii de a trăi bucuria. Or tocmai despre acest lucru vreau să vorbesc, adică despre faptul că experienţa euforiei generate de victorie antrenează căile neuronale, permiţând retrăirea acestei stări în viitor. Cu siguranţă sunt oameni care în afara sportului, găsesc arareori motive pentru a fi expansivi, euforici, fericiţi. De asemenea, sunt convins că sunt oameni a căror vieţuire se consumă ani la rândul fără ca aceştia să simtă însufleţirea aceea sublimă pe care o poate stârni sportul. Starea de graţie pe care un simplu meci o poate crea în fiinţa umană o regăsim şi la poetul atins de muza creaţie, şi la misticul aflat în extaz; iar acest lucru, cred, vorbeşte tocmai despre registrul restrâns şi nespecific unui anumit tip de activitate al sentimentelor umane.

Sportul poate fi un expedient pentru atomizarea monotoniei cotidiene. Dar mai mult decât atât poate fi un util exerciţiu al gestionării propriilor sentimente.

 

Comentarii -

1. ”Pretutindeni au apărut oameni-mase, un tip de om făcut la repezeală, alcătuit din câteva plăpânde abstracţii şi care, tocmai de  aceea, este identic de la un capăt la celălalt al Europei. Omul-masă este omul golit în prealabil de propria istorie, fără măruntaiele trecutului şi, prin aceasta, ascultând de toate disciplinele aşa-zise internaţionale. Nu este un om, ci mai degrabă o carapace de om, constituită din simple idola fori; este lipsit de un ”înăuntru”, de o intimitate inexorabil şi inalienabil a sa, de un eu irevocabil. El are doar apetituri, crede că are numai drepturi, şi nu obligaţii: este omul lipsit de nobleţea care obligă, snobul.”

2. ”Misiunea celui numit intelectual este, într-un anumit sens, opusă celei a politicianului. Opera intelectualului aspiră, deseori în zadar, la lămurirea cât de cât a lucrurilor, în vreme ce aceea a politicianului, dimpotrivă, constă frecvent în a le face mai confuze decât sunt.

A fi de stânga sau de dreapta înseamnă a alege unul dintre nenumăratele moduri care se oferă omului pentru a deveni imbecil: într-adevăr, amândouă sunt forme de hemiplegie morală.”

3. ”Poate că structura vieţii din vremea noastră îl împiedică pe om, în cel mai înalt grad, să trăiască în calitate de individ. Privind în marile oraşe astăzi imensele aglomeraţii de fiinţe umane care vin şi se duc pe străzi sau se îmbulzesc la festivaluri şi la manifestări publice, un gând îşi face loc în minte, obsedant: este oare astăzi posibil ca un om de douăzeci de ani să-şi facă un proiect de viaţă care să aibă caracteristici individuale şi care, prin urmare, să poată fi realizat prin propria sa iniţiativă şi prin eforturile personale?”

4. ”Uluiala, deliciu interzis fotbalistului, îl poartă însă pe intelectual prin lume într-o continuă beţie de vizionar”.

5. ”Pentru mine, nobleţe este sinonim cu o viaţă de eforturi, mereu preocupată de autodepăşire, de înălţare a ceea ce este spre ceea ce se propune ca datorie şi exigenţă. Astfel, viaţa nobilă se opune vieţii obişnuite sau inerte care, static, se închide în sine condamnându-se la o perpetuă imanenţă, atâta timp cît o forţă exterioară n-o obligă să iasă din sine. De aceea numim masă acest tip de om, şi nu atât pentru că ar fi multitudinar, cât pentru că este inert”.

 

 

6. ”Anatole France spunea că un prost e mai funest decât un ticălos. Pentru că uneori ticălosul se mai şi odihneşte; prostul, niciodată”.

7. ”Cel puţin pentru istoria europeană, de la începuturi şi până astăzi, omul mediu n-a crezut niciodată că ar avea idei despre lucruri. Avea credinţe, tradiţii, experienţe, proverbe, mentalităţi, dar nu şi-a închipuit vreodată că e posesorul unor opinii teoretice despre literatură ori politică. Ceea ce proiecta şi făcea politicianul i se părea bine sau rău; îşi dădea sau nu acordul, atitudinea lui se limita însă la a se reproduce, pozitiv sau negativ, acţiunea creatoare a celorlalţi. Niciodată nu s-a întâmplat să opună opiniilor politicianului pe ale sale; nici măcar să judece ideile politicianului de pe poziţia altor idei pe care ar fi crezut că le are. Acelaşi lucru se întâmplă în artă şi în alte domenii ale vieţii publice.

Astăzi omul mediu are cele mai mărginite idei despre ceea ce se întâmplă şi despre tot ce trebuie să se întâmple în univers. De aceea a pierdut obiceiul de a-şi mai pleca urechea. La ce bun să mai asculte, dacă el are deja răspuns la toate?”.

8. ”Dacă urmărim efectele din viaţa publică şi studiem structura psihologică a acestui tip de om-masă, vom descoperi următoarele: 1. impresia înnăscută şi radicală că viaţa e uşoară, îmbelşugată, fără vreo limitare tragică; aşadar, fiecare individ mediu descoperă în sine o senzaţie de dominare şi de triumf, care, 2. îl invită să se afirme, aşa cum este, să proclame drept bun şi complet patrimoniul său moral şi intelectual.”

9. ”La omul-masă observăm propensiunea de a face din jocuri şi din sport o ocupaţie centrală a vieţii; cultul pentru trup / regimul igienic şi grija faţă de croiala hainelor; lipsa de romantism în relaţiile cu femeile; distracţia în compania intelectualului; preferinţa pentru viaţa supusă unei autorităţi absolute în locul unui regim de dialog liber.”

10.  ”Aceasta este vremea curentelor de care ne lăsăm târâţi. Aproape nimeni nu opune rezistenţă superficialelor vârtejuri care se formează în artă, în idei, în politică sau în practica socială.”

11. ”Cu fiecare generaţie, trebuind să-şi reducă sfera de activitate, omul de ştiinţă pierde progresiv contactul cu celelalte domenii ale ştiinţei. ... ştiinţa experimentală a progresat în bună măsură datorită muncii unor oameni incredibil de mediocri, poate chiar mai mult decât mediocri.”

12. ”Odinioară oamenii putea fi împărţiţi, simplu, în savanţi şi ignoranţi. Dar specialistul nu poate fi inclus în niciuna dintre aceste categorii.”

13. ”Newton a putut să-şi creeze sistemul fizic fără a şti multă filozofie, însă Einstein a trebuit să se satureze de Kant şi Mach ca să ajungă la sinteza sa penetrantă.”

14. ”Omul este o fiinţă pe care constituţia sa o obligă să caute o instanţă superioară. Dacă ajunge prin sine însuşi să o găsească înseamnă că este un om de elită; dacă nu, înseamnă că este un om-masă şi trebuie s-o primească de la omul de elită.”

15. ”Faptul că marxismul a triumfat în Rusia, unde nu există industrie, este cea mai mare contradicţie care i se putea întâmpla marxismului. Noile popoare nu au idei.”

16. ”Uitaţi-vă la cei care vă înconjoară şi veţi vedea cum înaintează rătăciţi prin viaţă; merg ca nişte somnambuli prin soarta lor, bună sau rea, fără să aibă nici cea mai mică bănuială despre ceea ce li se întâmplă. Dacă le analizaţi sumar ideile, veţi observa că nu reflectă deloc realitatea la care par a se referi, iar dacă veţi aprofunda mai mult analiza, veţi descoperi că nici măcar nu încearcă să se conformeze unei asemenea realităţi. Ba dimpotrivă, individul încearcă prin ele să-şi intercepteze propria viziune asupra realului, asupra propriei sale vieţi. Pentru că viaţa este înainte de toate un haos în care omul rătăceşte.”

17. ”Războiul nu este un instinct, ci o invenţie. Animalele nu-l cunosc şi este o invenţie pur umană, aşa cum este ştiinţa sau administraţia. El a dus la una dintre cele mai mari descoperiri, bază a oricărei civilizaţii: descoperirea disciplinei. Toate celelalte forme de disciplină provin din disciplina originară, care a fost cea militară.”

 

Comentarii -

Iată în continuare o serie de pleonasme pe care le puteţi auzi în mod curent în discuţii banale, într-un supermarket, dar şi la televizor ori la radio. Dacă mai ştiţi şi alte pleonasme decât cele menţionate mai jos, nu ezitaţi să le menţionaţi la comentarii.

Comentarii -

 

Profesiune de credinţă: declaraţie publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale.

Sub beneficiu de inventar: în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior.

În contumacie: în lipsă, fără a fi fost prezent la proces.

E cam albastru: cam neplăcut, dificil.

A pune la index: a trece o carte în lista celor interzise (biserica catolică); prin extensie, înseamnă a trece un individ, o faptă pe o listă imaginară a răului.

Comentarii -

 

A apărea, nu a apare.

A dispărea, nu a dispare.

A plăcea, nu a place.

A displăcea, nu a displace.

A tăcea, nu a tace.

A vedea, nu a vede.

Comentarii -

 

Greşit:

  • Jandarmul care îl bat manifestanţii stă cu noi în bloc
  • Copilul care l-am văzut înjurând a primit un premiu pentru bună purtare.
  • Votul care l-am dat ieri a fost anulat.

    Comentarii -

 

Corect:

  • Prietenul al cărui câine nu muşcă e aici.
  • Prietena al cărei câine nu muşcă e aici.
  • Prietenul a cărui pisică este albă a plecat.
  • Prietena a cărei pisică este albă a plecat.
  • Prietenul ai cărui câini nu muşcă e aici.
  • Prietena ai cărei câini nu muşcă e aici.
  • Prietenul ale cărui pisici sunt albe a plecat.
  • Prietena ale cărei pisici sunt albe a plecat.
  • Prietenii al căror câine nu muşcă sunt aici.
  • Prietenele al căror câine nu muşcă sunt aici.
  • Prietenii a căror pisică este albă au plecat.
  • Prietenele a căror pisică este albă au plecat.
  • Prietenii ai căror câini nu muşcă sunt aici.
  • Prietenele ai căror câini nu muşcă sunt aici.
  • Prietenii ale căror pisici sunt albe au plecat.
  • Prietenele ale căror pisici sunt albe au plecat.

 

Comentarii -

 

Corect: Nominativ-acuzativ

Masculin:

  • Eu (pe mine) însumi
  • Tu (pe tine) însuţi
  • El (pe el) însuşi
  • Noi (pe noi) înşine
  • Voi (pe voi) înşivă
  • Ei (pe ei) înşişi

 

Comentarii -

 

Greşit:

  • Este un reprezentant al hoţilor, al clasei hulită de oamenii cinstiţi.
  • Acest copil este fructul unei iubiri formidabilă.

 

Comentarii -