În acest capitol, tema integrativă a întregii cărţi, creierul creativ, ocupă centrul scenei. Vom vedea cum traumatismele pot perturba funcţionarea mentală şi cum stimularea cerebrală directă poate produce evenimente mentale.
| Introducere în psihologie. Cuprins (Cap.2: Sistemul nervos uman) - (Partea I: Creierul) - Prezentare capitol Cercetarea bazată pe observaţie şi cea experimentală (55) |
PREZENTAREA CAPITOLULUI 2: SISTEMUL NERVOS UMAN
În acest capitol, tema integrativă a întregii cărţi – creierul creativ – ia locul central al scenei. Aici observăm valabilitatea truismului „Mintea este produsul creierul.” De exemplu, vedem cum traumatismele pot perturba funcţionarea mentală şi cum stimularea cerebrală directă poate produce evenimente mentale.
Înainte de anii 1980, mulţi psihologi nu vedeau scopul studiului creierului. Un influent cercetător cognitiv, Allen Newell, a vorbit probabil pentru mulţi psihologi când a argumentat în anii 1970 ca ştiinţa cerebrală era irelevantă pentru psihologie. A făcut o simplă analogie cu computerele şi programele lor. „Programe asemănătoare pot rula pe platforme de computer complet diferite”, a subliniat acesta. Psihologii erau interesaţi în acele programe şi modul lor de funcţionare. Erau interesaţi de performanţă. Pe cine interesa hardware-ul din interiorul computerului? De ce să se obosească studiind creierul?
De-a lungul anilor 1980, o părere diferită a devenit obişnuită. Pe măsură ce înflorea cercetarea asupra creierului, psihologii cognitivi au descoperit metode mai inteligente pentru a folosi scanarea cerebrală şi alte tehnici neurologice în propriile experimente. Astfel, zeitgesit (atmosfera culturală) s-a schimbat. Ştiinţa creierului a înregistrat atât de multe progrese în anii 1980 încât Congresul Statelor Unite a declarat anii 1990 „deceniul creierului”, o anticipare optimistă a progreselor ulterioare. Un progres important a fost extinderea tehnicilor de scanare cerebrală cum ar fi RMN-ul funcţional (RMNf). RMN-ul funcţional le-a permis cercetătorilor să analizeze mici zone de activitate rapidă de la nivelul creierului. Cercetătorii puteau cere unui subiect să îndeplinească o anumită sarcină, să gândească un anumit lucru, iar activitatea rezultată putea fi observată pe computer. Inevitabil, acest lucru condus la apariţia a noi idei cu privire la informaţia procesată la nivelul creierului.
Până la terminarea primei decade din mileniul 3, colaborarea dintre psihologi şi neurocercetători era nu doar acceptabilă; era una dintre cele mai aprinse tipuri de cercetare în psihologia experimentală. Contrar a ceea ce Newell a prezis cu două decenii în urmă, studiul „hardware-ului” a generat informaţii valoroase referitoare la modul în care sistemul funcţionează. Studiul creierului a furnizat psihologilor noi idei având un mare impact în branşa. De fapt, veți observa că există referiri privind rezultate ale scanării cerebrale în aproape fiecare capitol al acestei cărţi.
Cum este organizat acest capitol
Începem cu o analiză a creierului în ansamblu, incluzând relaţia sa cu sistemul nervos periferic şi sistemul endocrin. Apoi vom vorbi despre câteva descoperiri clasice din neuropsihologie, studiul traumatismelor cranio-cerebrale şi relaţiile creier-comportament. În final discutăm despre neuron sau celula nervoasă.
De ce sunt subiectele discutate în această ordine? Nu a fost întotdeauna astfel. În mod original, acest capitol începea cu micile componente (neuronii) înaintând până la sistemul ca întreg. Dar studenţii au afirmat că apreciază mai bine informaţiile despre neuroni după ce au studiat sistemul ca întreg, astfel încât începem acum cu sistemul nervos pentru a ne îndrepta către discuţia cu privire la componentele sale la sfârşitul capitolului.
Subiecte asociate în celelalte capitole
Câteva speculaţii asupra mecanismelor cerebrale ale conştiinţei se găsesc în Capitolul 3 (Stări ale conştiinţei). Mecanismele senzoriale sunt discutate în Capitolul 4 (Simţurile şi percepţia). Efectul procesului de învăţare asupra proceselor biologice se găseşte în Capitolul 5 (Condiţionarea). Mecanismele biologice ale memoriei sunt în Capitolul 6 (Memoria); viziunea modernă privind comportamentului instinctiv este prezentată în Capitolul 8 (Comportamentul animal şi cogniţia); abordările biologice asupra motivaţiei sunt în Capitolul 9 (Motivaţia).
Influenţele genetice şi teoriile îmbătrânirii sunt în Capitolul 10 (Dezvoltarea), iar transmiţătorii cerebrali implicaţi în bolile mentale sunt menţionaţi de-a lungul Capitolului 12 (Anormalul). Interacţiunile corp-minte şi natura „stresului” sunt discutate în Capitolul 14 (Frontierele psihologiei). Capitolul 15 (Psihologia socială) menţionează rolul hormonilor şi al transmiţătorilor cerebrali în comportamentul agresiv, iar capitolul 16 (Sex, prietenie şi dragoste) prezintă anumite influenţe biologice asupra comportamentului sexual.
Traducerea este făcută de Sergiu Vijiala cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.
