Interpretarea analizelor medicale (B)
Continuăm seria de articole dedicată interpretării rezultatelor analizelor medicale cu litera B. Citiţi în continuare despre valorile normale ale unor indicatori precum bilirubina, bicarbonaţii, beta galactozidaza, beta glucoronidaza sau β2 microglobulina.
Interpretarea analizelor medicale (A)
De multe ori analizele medicale nu spun decât intervalul normal de referinţă şi valoarea d/voastră. V-aţi întrebat ce semnificaţie are creşterea unei valori sau scăderea ei? În cadrul unei serii de articole, vă ajutăm în interpretarea rezultatelor analizelor medicale.
Timpul de înjumătăţire al adevărului (2)
O mare parte din ceea ce noi considerăm ca fiind adevărat are o dată de expirare. Vestea bună este că putem estima această dată. Vorbim în continuare despre un aşa-numit spectru de-a lungul căruia aliniem adevărurile din acest punct de vedere.
De ce simţim durerea fizică?
Nu există niciun dubiu: durerea este urâtă. Toţi o urâm, iar unii oameni fac orice în încercarea de a scăpa de durerea cronică. Şi totuşi, este o parte constantă a vieţii noastre. Dar de ce simt oamenii durerea fizică? Cum funcţionează aceasta? Chiar toţi simt durerea în acelaşi mod?
Timpul de înjumătăţire al adevărului (1)
O mare parte din ceea ce noi considerăm ca fiind adevărat are o dată de expirare. Vestea bună este că putem estima această dată. Iată cum au abordat problema Thierry Poynard şi colegii săi, specialişti în boli hepatice de la spitalul Pitié-Salpêtrière din Paris, Franţa.
Problema întrebărilor ajutătoare
Una dintre cele mai mari probleme în folosirea hipnozei pentru accesarea amintirilor este influenţa întrebărilor ajutătoare. Acestea sugerează ceva indirect prin transmiterea informaţiilor care ar putea stimula imaginaţia. Iată despre ce e vorba...
Hipnoza şi memoria
Sugestia ajută uneori mult memoria. Multe infracţiuni au fost rezolvate cu ajutorul hipnozei. În 1976 poliţia a rezolvat un caz de răpire din Chowchilla, California (un autocar plin de copii a fost luat ostatic) prin hipnotizarea şoferului care nu era captiv.
Hipnoza şi observatorul ascuns
Hilgard a descoperit un exemplu spectaculos de disociere în hipnoză: observatorul ascuns. A apărut pentru prima oară în cadrul unei demonstraţii a hipnozei în clasă. Fenomenul poate fi produs cu acurateţe la cei care răspund bine la hipnoză.
Hipnoza ca stare disociativă
Ernest R. Hilgard de la Universitatea Stanford a descris hipnoza ca stare disociativă. Disocierea (o parte din minte „se separă” şi funcţionează independent de restul) provine de la Pierre Janet (1859-1947). Janet a lucrat cu pacienţi ce aveau personalităţi multiple.
Sugestia hipnotică
Vechea imagine stereotipă a unei persoane hipnotizate care arată ca un zombie cu ochi sticloşi nu este deloc adevărată, deşi oamenii hipnotizaţi par adesea calmi şi cu privirea pierdută. Ce este adevăr şi ce este fals în privinţa celor hipnotizaţi?
Inducţia hipnotică
În modelul clasic propus de James Braid, hipnoza începe cu încercarea de a obosi muşchii oculari. Hipnotistul ţine un obiect sclipitor deasupra nivelului ochilor subiectului şi intonează: „Devii din ce în ce mai somnoros... pleoapele ţi se îngreunează...".
Primele cercetări în domeniul hipnozei
Pentru descoperirea hipnozei este deseori acreditat medicul vienez Franz Anton Mesmer (1734-1815), de la numele acestuia provenind termenul englezesc de „mesmerisation” pentru denumirea hipnozei timp de mulţi ani.
Giordano Bruno (1548-1600)
Giordano Bruno s-a născut în 1548 la Nola, în sudul Italiei, fiind teolog şi filozof umanist italian din epoca Renaşterii. Adevăratul său nume era Filippo. Şi-a luat numele de Giordano după ce a devenit călugăr dominican în mănăstirea "San Domenico" de lângă Napoli.
Galileo Galilei (1564-1642)
Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564 – d. 8 ianuarie 1642) a fost fizician, matematician, astronom şi filozof italian care a jucat un rol important în Revoluţia Ştiinţifică. Întreaga sa carieră a dus la îmbunătăţirea telescoapelor şi observaţiilor astronomice realizate astfel.
Johannes Kepler (1571-1630)
Puţini au fost cei marcaţi de atâtea dificultăţi materiale şi suferinţe ca Johannes Kepler, dar acesta şi-a găsit refugiul în cercetarea spaţiilor cereşti infinite, unde mizeriile terestre nu-l mai puteau ajunge. Citiţi în continuare o scurtă biografie a marelui astronom.