Introducere in psihologieÎn capitolul 2 am întâlnit ideea conform căreia creierul uman este modular. Creierul are multe zone specializate, adevăraţi experţi care prelucrează diferite tipuri de informaţii. Dar ce se întâmplă atunci când un modul este subdezvoltat?

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea a IV-a: Tulburările de dezvoltare) - Avem toţi tulburări de dezvoltare?



În capitolul 2 am întâlnit ideea conform căreia creierul uman este modular. Creierul are multe zone specializate, adevăraţi experţi care prelucrează diferite tipuri de informaţii. Teoria inteligenţelor multiple a lui Howard Gardner s-a bazat parţial pe studierea persoanelor cu deficienţe selective, aşa cum sunt cele cu tulburări de învăţare, ca şi a persoanelor cu talente selective, cum sunt savanţii autişti.


De ce este important să tratăm tulburările de învăţare de timpuriu în viaţă?

Ce se întâmplă atunci când un modul este subdezvoltat? Prin definiţie, rezultatul este o tulburare de dezvoltare. Acest lucru nu înseamnă că este ceva în neregulă cu creierul şi că oamenii nu pot recupera uneori abilităţile care le lipsesc, dacă beneficiază de o pregătire specială cât timp sunt încă tineri. Mai târziu în viaţă, acest lucru nu mai poate fi realizat atât de uşor. Amintiţi-vă dezbaterea pe tema învăţare flexibilă versus învăţare cristalizată din capitolul 10. Unul din studiile rezumate de către Hunt acolo a arătat că persoanelor mai în vârstă care nu folosiseră anterior imageria vizuală în mod spontan le era adesea imposibil să înveţe cum să o folosească, în timp ce studenţii de colegiu care nu au folosit-o niciodată din proprie iniţiativă puteau învăţa cu uşurinţă cum să o facă.

După toate probabilităţile, fiecare modul al creierului este reprezentat de tulburări de învăţare, deoarece pentru fiecare modul va exista un grup de oameni care nu-l folosesc foarte bine. De exemplu:

Care sunt exemplele de "deficienţe selective" la oameni normali din alte puncte de vedere?

O persoană care este surdă nu poate reproduce melodii.

O persoană care are abilităţi spaţiale sărace se pierde sau "se învârte în cerc" cu uşurinţă şi are probleme de citire a hărţilor.

O persoană cu abilităţi slabe de procesare a numerelor se străduieşte mult pentru calcule matematice simple.

O persoană cu imagini vizuale sărace nu poate realiza o imagine sau un desen cu ochii minţii, chiar şi atunci când acest lucru este cel mai simplu mod de a rezolva o problemă.

Oamenii care sunt inteligenţi în alte direcţii pot să nu aibă inteligenţa socială necesară pentru a se descurca bine în situaţii de grup sau pentru a se face plăcuţi de ceilalţi.

Învăţarea unei a doua limbi poate fi un cadou special pe care unii oameni îl au din abundenţă, iar alţii nu îl au deloc. (Aş putea să vă spun nişte poveşti despre acest lucru; mai multe dintre rudele mele sunt savanţi poligloţi, dar colegul meu de cameră din colegiu a avut nevoie de o derogare specială de la cerinţa referitoare la limbă.)

Fiecare dintre aceste capacităţi a fost legată de anumite zone ale creierului şi multe altele pot fi adăugate la listă. Şi cine dintre noi poate pretinde a fi dezvoltat perfect în toate privinţele? Probabil că nimeni nu este complet "dezvoltat" în toate domeniile. Luarea în considerare a acestui lucru ar putea creşte compasiunea şi înţelegerea pentru cei care au tulburări de dezvoltare, precum şi respectul nostru pentru persoanele ale căror puncte forte sunt diferite de ale noastre.

Un site bun cu informaţii referitoare la tulburările de învăţare este http://www.ldonline.org/.


Tulburările de dezvoltare. Rezumat


Tratamentul umanist al persoanelor cu retard a demarat la mijlocul anilor 1800, odată cu lucrarea medicului şi pedagogului Édouard Séguin, Traitement Moral, Hygiène et éducation des idiots et des autres enfants arriérés, Paris, Baillière,1846. Însă, în curs de 50 de ani, instituţiile pentru retardaţi au devenit locuri sumbre şi deprimante, folosite pentru depozitarea şi ţinerea departe de public a persoanelor întârziate "nedorite". Atitudinile au început să se îmbunătăţească din nou în anii '40. În anii '70 şi '80, mulţi copii cu deficienţe intelectuale au fost integraţi în şcolile publice de masă, de multe ori cu rezultate bune. Adulţii cu deficienţe intelectuale au fost instruiţi pentru diverse locuri de muncă şi de multe ori s-au dovedit a fi angajaţi de încredere.

Autismul este un sindrom cu bază genetică care poate duce la retard sever sau la handicapuri uşoare. DSM-IV cataloghează autismul ca o tulburare pervazivă de dezvoltare. Aproximativ 40% dintre copiii cu autism nu ajung să înveţe să vorbească sau să trăiască în afara instituţiilor. Alte 60%  învaţă să vorbească şi, de multe ori, devin cetăţeni productivi. Un savant autist este o persoană cu autism, care are o abilitate excepţională. De obicei, aceste abilităţi implică muzica, arta sau matematica.

Tulburarea de deficit de atenţie / hiperactivitate (ADHD) se caracterizează prin probleme în cursul procesului de acordare a atenţiei şi de concentrare pe o sarcină, ca şi printr-o activitate agitată. Cel mai frecvent afectează baieţii. Medicamentul Ritalin a fost utilizat pe scară largă, unii spun prea des, pentru a ajuta persoanele cu ADHD. În unele cazuri acesta oferă o îmbunătăţire substanţială, însă a fost folosit abuziv deseori. În ultimii ani, un alt medicament, Adderol, a devenit mai frecvent utilizat.

Tulburările de învăţare, cum ar fi dislexia, afectează o anumită abilitate. Adesea, o persoană este în întregime normală cu excepţia unui singur tip de capacitate, care îi lipseşte. Dislexia este o problemă de extragere a înţelesului din cuvintele scrise. Acesta poate fi un handicap major pentru şcolari. Uneori, o persoană poate găsi modalităţi de a compensa şi depăşi efectele dislexiei.

Un exemplu de tulburare de învăţare specifică care a fost analizată şi tratată cu succes implică discriminarea sunetelor rapide ale limbii, cum ar fi "da" şi "ga". O terapie asemănătoare jocului a eliminat această problemă de procesare a informaţiilor într-un grup de copii. Acest lucru arată că problema nu era un creier defect, ci lipsa experienţei necesare de învăţare. Fără îndoială, avem cu toţii tulburări de învăţare în diferite moduri, pentru că oamenii au numeroase talente potenţiale, dar nimeni nu le poate dezvolta şi perfecţiona pe toate.