Copil privind la tvÎn ce măsură este stimulat comportamentul agresiv de afişarea comportamentul agresiv la TV? Cercetarea lui Bandura cu păpuşa Bobo şi multe dintre experimentele care au urmat au sugerat că imitarea modelelor are o influenţă importantă asupra agresiunii.

 

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.15: Psihologia socială) - (Partea a IV-a: Comportamentul ostil şi de întrajutorare) - Ne influenţează agresivitatea de la TV?

Aceste constatări au creat temeri că violenţa de la televizor ar determina copiii să fie violenţi.

De ce pare posibil ca televizorul să stimuleze violenţa?

Pentru a afla dacă violenţa de la televizor poate stimula violenţa reală, Liebert şi Baron (1972) au testat 136 de copii. Copiii au fost rugaţi să stea în sala de aşteptare înainte de începerea experimentului. Unui grup de copii i s-a prezentat un episod violent dintr-un vechi spectacol de televiziune cu detectivi, "The Untouchables", care înfăţişa loviri cu cuţitul, împuşcături, lupte cu pumnii etc. Alt grup a fost pus să urmărească o bandă cu o pistă intersectată, plină de acţiune, dar căreia îi lipsea violenţa.

Apoi, copiii au fost invitaţi să practice un joc în care puteau acţiona fie ajutând, fie agresând alţi jucători. Copiii expuşi la violenţa de la televizor au fost mai susceptibili de a fi violenţi faţă de ceilalţi jucători, pedepsindu-i des şi nefiind dispuşi să coopereze cu ei.

Într-o fază finală a experimentului, copiilor li s-a permis să se joace într-o cameră care conţinea atât jucării violente, cum ar fi arme şi cuţite de jucărie, cât şi jucării non-violente, cum ar fi păpuşi şi un Slinky. Copiii expuşi la programare violentă erau mai predispuşi să se joace cu jucăriile violente.

Ce au descoperit Feshbach şi Singe, într-un studiu  realist asupra TV-ului şi violenţei?

O problemă cu cercetarea tipică asupra TV-ului şi violenţei este faptul că tinde să fie artificială, când este realizată în condiții de laborator. Pentru a rezolva această problemă, Feshbach şi Singer (1971) au încercat să afle dacă violenţa TV-ului poate provoca violenţa reală într-un cadru natural. Ei au pus nişte băieţi adolescenţi dintr-o școală cu internat să urmărească programe violente sau non-violente. Ulterior, băieţii au fost observaţi pentru a vedea dacă a existat vreo schimbare în  mărimea încăierărilor sau în alte comportamente agresive. Nu au fost observate astfel de relaţii.

Cum ar putea violenţa de la televizor să creeze obişnuinţă?

Violenţa de la televizor poate avea şi alte efecte decât stimularea comportamentului violent. Un efect cunoscut al expunerii la un stimul este acomodarea sau obişnuirea cu aceasta. O persoană care se deprinde cu violenţa devine obişnuită cu ea, astfel încât aceasta ajunge să nu-i mai producă nelinişte sau dezgust, aşa cum îi provoacă la prima confruntare. Acesta ar putea fi principalul efect negativ al expunerii copiilor la nivele mari ale comportamentului violent de la televizor: a-i determina pe oameni să creadă că violenţa este un lucru normal.

De ce jocurile video îngrijorează pe mulţi oameni?


Violenţa din jocurile video îngrijorează, de asemenea, multe persoane. Cele mai populare jocuri video în rândul băieţilor adolescenţi sunt de tipul "cine trage primul". Versiunile originale au fost Doom şi Quake. Jucătorul foloseşte arme simulate care doboară la pământ zeci de monştri, roboţi, extratereştri, şi, uneori, oameni. Pentru cei mai mulţi dintre jucătorii de jocuri video, aceste jocuri par a se asemăna cu divertismentele inofensive şi o astfel de violenţă nu va fi niciodată transferată în viaţa reală. Cu toate acestea, la unele persoane tulburate, jocurile ar putea încuraja tendinţele violente.