MemoriaÎn prima secţiune a acestui capitol (De la Ebbinghaus la codificare) am văzut că cercetarea memoriei a fost influenţată de apariţia calculatoarelor şi a psihologiei cognitive. Avansările în domeniul neuroştiinţei a avut totodată un impact asupra cercetării memoriei.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea a III-a: Perspectivele biologice asupra memoriei) - Perspective biologice asupra memoriei


Începând cu observarea unor pacienţi cu tulburări cerebrale în anii 1960, cercetarea din punct de vedere biologic asupra memoriei s-a dezvoltat din ce în ce mai mult.

Povestea lui H.M

Un pacient cunoscut drept H.M este considerat cel mai influent caz din istoria neuropsihologiei. Acest pacient suferea de crize severe cauzate de prezenţa unor ţesuturi anormale în adâncul creierului. În timpul unei operaţii pe creier, un chirurg a tăiat zonele din jurul lobului temporal şi al hipocampului, situate aproape de centrul creierului.

Operaţia a fost un adevărat succes, dintr-o anumită perspectivă de vedere: a oprit crizele. Înainte de operaţie, H.M avea cel puţin un episod sever pe săptămână. După, el nu mai avea aproape deloc crize. Însă s-a întâmplat că el nu a mai fost apoi capabil să transfere amintirile din memoria primară (pe termen scurt) în cea secundară (pe termen lung). Această descoperire a fost importantă în domeniul psihologiei, deoarece a demonstrat faptul că memoria primară şi cea secundară sunt determinate de sisteme biologice distincte.

Memoria primară a lui H.M funcţiona perfect normal. El putea să poarte o conversaţie obişnuită, iar durata memoriei (capacitatea ei) era normală. Totuşi, atunci când atenţia îi era distrasă, H.M uita tot ce avea în minte în momentul anterior. Această afecţiune poartă denumirea de amnezie anterogradă. Cuvântul amnezie se referă la orice sindrom de uitare. Amnezia anterogradă se referă în mod specific la pierderea memoriei după un eveniment traumatic.

H.M era capabil să îşi amintească aproape tot ce s-a întâmplat înainte să aibă operaţia. Totuşi, viaţa lui după operaţie era un gol complet pentru el, în afara unor puţine evenimente puternic încărcate emoţional. Când i s-a arătat un dolar avându-l reprezentat pe Kennedy, a fost în stare să îl identifice şi să spună că preşedintele Kennedy a fost asasinat. Însă decesul tatălui său care s-a petrecut ulterior şi-l putea aminti doar vag.

Proporţiile problemei lui H.M au devenit evidente în timpul vizitelor la centrul medical.

În trei dintre nopţile petrecute la Centrul de cercetare clinică, pacientul (H.M) a chemat asistenta pentru a o întreba, cerându-şi multe scuze, dacă ar putea să-i spună unde este şi cum a ajuns acolo. El a realizat bineînţeles că se află într-un spital, dar nu era capabil să reconstruiască împrejurările din ziua precedentă (când a fost adus la Boston pentru control). Cu o altă ocazie a remarcat: „Fiecare zi este de sine stătătoare, indiferent de bucuria sau de tristeţea pe care o am”. Impresiile noastre sunt că multe evenimente dispar pentru el înainte ca ziua să se încheie. El oferă deseori descrieri stereotipe pentru starea în care se găseşte, spunând că se simte ca şi cum „s-ar trezi dintr-un vis”. Experienţa lui pare să se asemene cu aceea a unei persoane care de-abia devine conştientă de mediul înconjurător, fără a înţelege situaţia, pentru că nu îşi aminteşte ce s-a petrecut anterior. (Milner, Corkin and Teuber, 1968)

Larry Squire de la San Diego VA Medical Center a descoperit o victimă a unui infarct care suferea de amnezie anterogradă similară cu aceea a lui H.M. După ce persoana a decedat din cauze naturale, autopsia a dezvăluit că avea creierul normal, cu excepţia unei zone mici de celule degenerate în hipocamp. Acest mic grup de celule din hipocamp era situat în mijlocul unui circuit cunoscut drept circuitul trisinaptic al hipocampului. Squire a emis teoria că circuitul adună informaţii de la diferite zone ale cortexului cerebral. El a afirmat astfel că hipocampul se comportă ca un fel de „gardian al memoriei” (Hostetler, 1988). Circuitul din hipocamp (care implică şi părţi din lobul temporal şi alte structuri) pare a fi crucial pentru memoria episodică sau autobiografică.

Circuitul de memorie al evenimentelor identificat de Squire folosea o substanţă neurotransmiţătoare distinctă: NMDA, care se aseamănă cu neurotransmiţătorul glutamat. Odată ce o amintire trece de circuitul cu rol de gardian, ea este stocată într-o formă durabilă. Oamenii precum H.M care îşi pierd această abilitate rămân de obicei capabili de a forma noi amintiri declarative, demonstrând faptul că sunt implicate mecanisme diferite în acest proces.

Alte studii biologice arată că memoria procedurală este un tip distinct de memorie. Este memoria pentru secvenţe, abilităţi, acţiuni sau proceduri şi implică circuite care trec prin cerebel, nu prin hipocamp, şi care nu folosesc NMDA.

Istoria cazului H.M, care avea vătămări la nivelul hipocampului şi al zonelor înconjurătoare, i-a ajutat pe cercetătorii din 1960 să observe că memoria pentru evenimente şi memoria procedurală erau diferite. Deşi nu putea forma noi amintiri legate de evenimente, H.M a învăţat să schiţeze o stea în timp ce îşi privea mâna în oglindă. Acest procedeu este dificil la început, deoarece oglinda inversează relaţia obişnuită ochi-mână. Oamenii normali devin mai buni odată cu practica, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru H.M. Însă el nu îşi putea aminti fiecare sesiune de practică.

Clive Waring, care şi-a pierdut memoria evenimentelor înainte şi după boala de care suferea (având astfel un handicap mai mare decât H.M), a învăţat în cele din urmă să se descurce într-un mediu nou, o aşezare de îngrijire asistată dintr-o zonă rurală din Anglia. Dacă dorea să îşi facă o cafea, ştia unde se află ingredientele şi cum să le amestece (demonstrând că îşi putea forma noi amintiri declarative şi procedurale). A rămas îndrăgostit de soţia lui şi a purtat conversaţii normale cu ea. Aceasta a relatat că personalitatea şi inteligenţa lui au rămas intacte şi că şi-a păstrat abilităţile de a cânta la pian. Ceea ce a pierdut a fost accesul (prin circuit) la memoria evenimentelor din viaţa sa.