Coperta carteÎn acest articol vorbim despre încercările lui Wilhelm Wundt de a întemeia ştiinţa psihologiei, după exemplul celorlalte ştiinţe nou create. Dar stau lucrurile la fel când este vorba de mintea umană? Veţi vedea şi cum a decăzut introspecţia ca tehnică în psihologie.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.1: Psihologie şi ştiinţă) - (Partea a II-a: Istoria psihologiei) - Noua psihologie a lui Wundt

Psihofizica tradiţională (6)

 

Wilhelm Wundt (832-1920) a fost primul cercetător care s-a numit psiholog. El a fondat unul dintre primele laboratoare de psihologie din Leipzig, Germania, în 1879. Wundt credea că "numai realitatea certă reprezintă experienţa senzorială nemijlocită" (Blumenthal, 1975).  Dacă psihologia voia să fie o ştiinţă, atunci psihologii trebuiau să colecteze date despre această experienţă. Pentru a face asta, Wundt a folosit proceduri similare acelora dezvoltate de psihofizicieni. El a implementat experimente precis proiectate. A folosit stimularea auditivă şi vizuală într-un mod controlat. A strâns date despre cât de repede omul răspunde la un stimul (timpul de reacţie) şi ce simte. Wundt credea că aceste experimente vor conduce la un consens între cercetători în privinţa naturii experienţei senzoriale.

 

 

 


Wilhelm Wundt

 

Cum a intenţionat Wundt să construiască o ştiinţă a psihologiei?

Abordarea lui Wundt nu a fost lipsită de raţiune. Ea semăna cu maniera în care cele mai multe dintre ştiinţele naturii s-au dezvoltat la începutul secolului al XIX-lea. Ştiinţe ca botanica şi zoologia au început prin observare atentă şi eforturi de a ajunge la o validare consensuală (acord între diferiţi observatori). De exemplu, biologii au început cu descrierea atentă a plantelor şi a animalelor înainte de a purcede la clasificarea acestora. Wundt credea că o abordare similară va putea fi aplicată şi în psihologie. Observatorii grijulii vor putea contempla mintea în acţiune şi vor fi astfel capabili să cadă de acord asupra unor fenomene de bază în psihologie. Ulterior, aceştia ar putea face o analiză mai adâncă asupra a ceea ce au descoperit. Această tehnică de a "privi în interior" pentru a strânge date despre minte se numeşte introspecţie.

 

Care a fost însă problema cu programul de cercetare al lui Wundt?

Problema cu programul de cercetare al lui Wundt este destul de transparentă astăzi, când existenţa diferenţelor dintre oameni este considerată un adevăr cert. Persoane diferite văd lucruri diferite atunci când efectuează introspecţia. Acest aspect nu era însă clar şi pentru Wundt. El a înclinat să creadă că dacă în condiţii de laborator oamenii văd lucrurile diferit de el atunci când "privesc în interior", ceva greşit survine în acest proces.

 

Problema gândirii fără imagini asociate

Introspecţia era tehnica dominantă în psihologie de câteva decade, dar în timp s-a constatat că aceasta nu era o metodologie adecvată pentru ştiinţa avansată. Nu exista nicio cale de rezolvare a diferenţelor de opinie privind ceea ce oamenii "vedeau" atunci când efectuau introspecţia. De exemplu, o controversă majoră a apărut pe subiectul gândirii fără imagini. Poate exista un gând fără a avea asociată o imagine? Unii cercetători au afirmat că da, există gânduri fără imagini asociate. Alţii însă au afirmat că nu poate exista un gând fără o imagine. Dat fiind acest dezacord care apărea mereu când era vorba de chestiuni implicând introspecţia s-a înţeles că nu se poate ajunge la un acord privind natura minţii umane; acest fapt a dus la renunţarea la tehnica introspecţiei.

 

 

Traducerea este făcută cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.