Introducere în psihologiePsihofizica este un curent al psihologiei care s-a străduit să înţeleagă interacţiunea dintre minte şi lumea fizică. De exemplu, în ce fel este translatată lumina în experienţă mentală? Care sunt influenţele psihofizicii asupra psihologiei moderne?

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.1: Psihologie şi ştiinţă) - (Partea a II-a: Istoria psihologiei) - Psihofizica tradiţională

Începuturile psihologiei: frenologia (5)

 

Un strămoş cu o mai bună reputaţie decât frenologia al psihologiei, încă predat prin şcoli, este psihofizica. Vom discuta versiunea modernă a acesteia în capitolul 4 al cărţii, în secţiunea intitulată "Psihofizica şi detectarea semnalelor".

Cuvântul psihofizică se referă la interacţiunea dintre minte şi lumea fizică. Psihofizicienii erau interesaţi în a afla modul în care informaţia din lumea fizică (ca lumina ori sunetul) este translatată în experienţă mentală (percepţia luminii şi a sunetului).

 

 

Care erau preocupările psihofizicii? Ce influenţă a avut psihofizica asupra psihologiei?

În istoria psihologiei, psihofizica a avut importanţă, întrucât a fost riguroasă şi ştiinţifică, spre deosebire de psihologia anterioară şi pentru că a stimulat cercetarea, ducând la construirea primelor laboratoare de psihologie. O carte despre psihofizică scrisă de Gustav Fechner, publicată în 1869, este considerată ca actul de naştere a psihologiei experimentale moderne.

Folosind instrumentele disponibile la mijlocul secolului al XIX-lea, psihofizicienii au încercat să răspundă unor întrebări precum:
:: care este cea mai mică unitate de energie pe care o persoană o poate detecta? De exemplu, care este cea mai slabă lumină ce poate fi detectată de către ochi?
:: care este cea mai mică modificare de energie pe care o persoană o poate detecta? De exemplu, care cea mai mică modificare a intensităţii sunetului pe care o persoană o poate percepe?

 

Ce opinie a avut William James despre psihofizică?

Psihofizicienii s-au bazat într-o mare măsură pe grafice şi ecuaţii. Alămurile strălucitoare folosite de aceştia (dar şi ecuaţiile) aveau darul de a impresiona şi de a intimida studenţii începători. William James scria în 1876: "Este mai mult decât îndoielnic dacă legea psihofizicii a lui Fechner este de vreo importanţă în psihologie, dar pentru că toate aceste învăţături sunt foarte dificile şi foarte "ştiinţifice", oamenii vor respinge ori profesor care nu le-a înghiţit şi nu le-a asimilat".

Cu alte cuvinte, psihofizica era foarte impresionantă (în parte pentru că era dificil de înţeles), dar nu părea să aibă o relevanţă practică pentru psihologie. Cu toate acestea, psihofizica a rezistat în timp. Odată cu dezvoltarea Teoriei detectării semnalelor în anul 1960, psihofizicienii au ajuns la un nou nivel de sofisticare şi relevanţă. În acest fel, psihofizica a devenit mai relevantă în chestiuni psihologice şi a fost folosită pentru a evalua acupunctura, designul interfeţelor om-maşină şi pentru analizarea performanţelor sistemelor audio.

Noua psihologie a lui Wilhelm Wundt (7)

 

 

Traducerea este făcută cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.