Proveniţi dintr-o familie cu mulţi fraţi sau aveţi mai mulţi copii? Ei bine, rezultatele unor studii recente arată cum că primii născuţi sunt mai inteligenţi în medie decât fraţii mai mici; diferenţa este însă extrem de mică şi poate fi explicată de atenţia crescută acordată de părinţi primilor născuţi. Există însă şi alte diferenţe între primii născuţi şi fraţii sau surorile acestora şi nu toate sunt în avantajul fraţilor mai mari. Să vedem câteva dintre rezultatele acestor studii.




Un grup de cercetători de la Universitatea din Illinois a publicat recent un articol în Journal of Research in Personality în care arată că fraţii mai mari au un IQ mai mare cu un punct faţă de fraţii mai mici. Cercetătorii au studiat un număr de 370.000 de tineri din liceele americane şi, pe lângă IQ, au studiat şi o serie de factori precum situaţia socio-economică a familiei, numărul de fraţi şi surori şi diferenţa de vârsta între aceştia. Concluzia acestui studiu a fost că, în medie, fraţii mai mari au un punct în plus la IQ, o personalitate mai deschisă, sunt mai conştiincioşi şi mai puţin predispuşi la a suferi de anxietate. Diferenţa de IQ însă este nesemnificativă, un punct de diferenţa este mult prea puţin pentru a avea efecte tangibile, concrete.

Un alt studiu efectuat de Institute for Social and Economic Research din cadrul Universităţii din Essex asupra a 1500 de perechi de fraţi a arătat că primii născuţi aveau 16% de şanse în plus de a frecvenţa o universitate faţă de fraţii mai mici. Deci s-ar părea că fraţii mai mari au şanse mai bune de a avea succes în studiu la şcoală.

Un articol din 2013 publicat în Journal of Research în Personality arăta cum primii născuţi îşi propun de obicei obiective care au de-a face cu îmbunătăţirea propriilor cunoştinţe sau capacităţi, în timp ce fraţii mai mici sunt mai ambiţioşi şi mai competitivi şi de obicei vor să dovedească lor înşişi şi mai ales  celorlalţi că pot obţine rezultate superioare faţă de alţii.

Există diferenţe între fraţi inclusiv din punct de vedere fizic (evident ne referim la o medie şi nu la fiecare caz în parte). Fraţii mai mari au cu 21% mai puţină sensibilitate faţă de insulină în raport cu fraţii mai mici. Din acest motiv au un risc mai mare de a face diabet de-a lungul vieţii şi de a suferi de probleme metabolice. Fraţii mai mari sunt în medie mai slabi decât fraţii mai mici. Se crede că acest lucru are legătură cu schimbările care au loc în uterul mamei după prima naştere. Aceste schimbări îşi spun cuvântul la naşterile următoare.

Parte din diferenţele descoperite se explică prin atenţia crescută pe care părinţii o acordă primilor născuţi. Cu aceştia părinţii petrec în medie 20-30 de minute în plus pe zi faţă de timpul petrecut cu fraţii sosiţi pe urmă. Din acest motiv fraţii mai mari au şanse crescute să fie mai creativi, însă doar în situaţia în care fraţii mai mici sunt de sex opus sau dacă diferenţa de vârstă este mai mică de trei ani. Dacă diferenţa de vârstă este prea mare fratele sau soră mai mare are tendinţa de a juca rolul părintelui cu copilul mai mic, ceea ce lasă mai puţin timp pentru dezvoltarea creativităţii.

Există şi o serie de defecte caracteriale legate de ordinea fraţilor. Primii născuţi sunt mai agresivi şi vor să aibă mereu dreptate, sunt mai bătăuşi în cazul băieţilor şi mai despotice în cazul fetelor. Există însă şi avantaje în a nu fi născuţi cei dintâi: un studiu al American Thoracic Society arată ca fraţii mai mari au şanse crescute de a suferi de alergii.