Amintirile nu sunt gravate în "piatra" neurală. Vorbim de un proces creativ, "schiţat în nisip". Într-unul din cele mai impresionante studii ale memoriei de până acum, amintirile despre un videoclip au fost distorsionate în câteva secunde, pentru a forma un episod coerent.
Brent Strickland şi Frank Keil, autorii studiului, au afirmat că descoperirea lor demonstrează faptul că mintea umană foloseşte "funcţii complicate de comprimare... pentru a reuni în mod eficient evenimente anterioare în timp ce sunt trimise memoriei."
Patruzeci şi opt de studenţi au urmărit trei tipuri de videoclipuri lungi de 30 de secunde, fiecare înfăţişând o persoană care şutează, aruncă, pune jos sau loveşte o minge sau fluturaşi de badminton. Videoclipurile erau "mute". Unul dintre tipurile de videoclipuri se încheia cu consecinţa acţiunii atletice implicate în videoclip - de exemplu, o minge de fotbal care se distanţa de locul unde fusese lovită. Într-un alt tip de videoclip lipsea finalul, dar în schimb acesta se încheia cu o secvenţă irelevantă, cum ar fi imaginea unui arbitru de tuşă care aleargă la marginea terenului. Ultimul tip de videoclip era unul alterat, cu evenimente ce se desfăşurau într-o altă ordine temporală decât cea firească. Hotărâtor a fost faptul că, indiferent de tipul de videoclip, momentul de contact - de exemplu fotbalistul care loveşte mingea - uneori era arătat, alteori nu.
După ce au urmărit fiecare videoclip, voluntarilor li s-au arătat o serie de fotografii şi au fost întrebaţi dacă fiecare fotografie în parte a fost sau nu înfăţişată în videoclipul pe care tocmai l-au urmărit. Iată marea descoperire. Voluntarii care au urmărit tipul de videoclip care se încheia cu mingea (sau fluturaşul de badminton) îndepărtându-se erau predispuşi să zică că au văzut momentul declanşator al contactului în videoclip, chiar şi atunci când, de fapt, acea imagine nu fusese prezentată.
Cu alte cuvinte, deoarece au văzut mingea îndepărtându-se au presupus că fotbalistul (sau orice alt protagonist) a lovit mingea, voluntarii au avut tendinţa să inventeze o amintire pentru vizualizarea acţiunii declanşatoare, chiar dacă nu au văzut-o. Această deformare a memoriei are loc în câteva secunde, uneori la numai o secundă după ce partea relevantă a videoclipului a fost vizualizată.
Acest proces de născocire a amintirii nu are loc în cazul videoclipurilor care au final irelevant sau în care ordinea firească a evenimentelor a fost modificată. Aşadar, procesul de inventare a unei amintiri a fost declanşat de observarea unei consecinţe (exemplu: o minge care se îndepărtează) care presupune ca o acţiune declanşatoare să aibă loc şi să fie văzută anterior. În acest caz, voluntarii dau impresia că au " completat" momentul lipsă al contactului din videoclip, creând astfel un episod coerent din punct de vedere cauzal, un tot unitar al amintirilor lor. Un nivel similar de inventare a amintirilor nu are loc în cazul secvenţelor lipsă care nu au nimic în comun cu acţiunea cauzală sugerată în videoclip.
Un al doilea studiu a reprodus efectele de distorsionare a amintirilor folosind încă 58 de voluntari şi noi contexte care au implicat şutarea, aruncarea și rostogolirea unei mingii.
Cercetătorii afirmă că descoperirile lor au implicaţii evidente pentru martorii scenelor criminale. Imaginează-ţi un martor care vede un om mânuind o armă şi apoi imaginează-ţi că peste câteva secunde vede şi o persoană care cade la pământ undeva în apropiere din cauza unei răni provocate de un foc de armă. Aceste noi rezultate arată cât de uşor mintea martorului poate inventa o amintire a momentului în care s-a apăsat pe trăgaci. " În anumite circumstanţe," spun cercetătorii, "înlănțuirea conceptuală îl poate determina pe observator să insereze informaţii nevăzute cu scopul de a satisface cerinţele structurale. Acesta a fost cazul în studiul de faţă."
Articolul reprezintă traducerea articolului Your memory of events is distorted within seconds, publicat pe site-ul bps-research-digest.blogspot.com.
Traducere: Ioana Mădălina Ilinca
