Plecăm de la premiza că trecutul e imuabil, că istoria s-a petrecut aşa cum ne amintim. Dar cum ştim sigur că e aşa? Dacă am putea călători în timp, ne-am întoarce în trecut şi astfel l-am putea schimba iar şi iar. Am putea măcar conştientiza că se întâmplă aşa ceva?
Am pus această întrebare mai multor experţi în domeniul călătoriei în timp, dintre care niciunul nu a călătorit în timp el însuşi. (Sau, dacă au călătorit, nu ne-au spus acest lucru.)
În primul rând, este foarte greu să ştim dacă schimbăm sau nu trecutul. "Dacă presupunem că un călător în timp ne-ar schimba trecutul, atunci toate amintirile noastre din trecut ar fi în mod automat schimbate, fiind actualizate cu ‘noul’ trecut", spune Christian Wüthrich, profesor de filozofie şi ştiinţe la UCSD. "Dacă schimbările din trecutul nostru au loc instantaneu şi în mod 100% consistent, implicând actualizări ale amintirilor şi momentelor din trecut, atunci noi nu am putea şti dacă s-a schimbat sau nu trecutul."
Totuşi, iată cum putem şti, potrivit experţilor, că trecutul nu este schimbat încontinuu de către cineva.
Călătoria în timp este imposibilă
Această afirmaţie a fost făcută de mulţi experţi. Unul dintre aceştia este Jon Thaler, profesor de fizică la Universitatea Illinois: "Problema este că noi nu ştim cum să proiectăm o teorie ce permite călătoria în timp. Iar fără teorie este greu să ştim ce fenomen trebuie să căutăm." Thaler este autorul răspunsurilor din cadrul secţiunii de întrebări frecvente a site-ului USENET pe tema călătoriei în timp, în cadrul căreia explică de ce Teoria Relativităţii ar putea permite "curbe temporale închise" care fac posibilă călătoria în timp – dar celebrul "paradox al bunicului" (care descrie o situaţie paradoxală, în care cineva se întoarce în timp şi îşi ucide propriul bunic, care este doar un copil) demonstrează că acest lucru este imposibil. Thaler ne explică:
"Pe scurt, se pare că aceste 'curbe temporale închise' – jargon folosit pentru a descrie configuraţia spaţiu-timpului care ar permite călătoria în timp – sunt incompatibile cu mecanica cuantică." Practic acesta este modul în care fizicienii explică "paradoxul bunicului", doar că această abordare este una cantitativă, "deci tipul de situaţie mai plăcut de analizat de către fizicieni."
Chiar dacă ar fi posibilă călătoria în timp, tot nu am putea schimba trecutul
Şi această afirmaţie este susţinută de mulţi experţi. Wüthrich spune că mulţi filozofi ai ştiinţei admit că trecutul trebuie să fie fix, coerent, pentru a evita paradoxuri neplăcute. Aceste “condiţii de coerenţă” se referă la faptul că trecutul este unic şi imuabil. Astfel că Todd Brun, expert în fizica cuantică, ne spune următoarele: “chiar dacă ne-am întoarce în trecut cu intenţia de a schimba istoria, evenimentele pe care le-am întâmpina ne-ar forţa să respectăm ceea ce s-a întâmplat în trecut (istoria ar include deja şi prezenţa călătorilor în timp).”
Din această cauză, multor filozofi care s-au aplecat asupra naturii timpului le plac poveşti precum "All You Zombies", de Robert A. Heinlein, unde trecutul este neschimbător, după cum spune Nick Huggett, autorul cărţii “Everywhere and Everywhen: Adventures in Physics and Philosophy.”
Huggett, profesor de filozofie la universitatea Illinois, explică:
"Nu ştim sigur ce ar putea însemna schimbarea trecutului. Pentru a spune că un eveniment s-a modificat, atunci acel eveniment trebuie să fi fost într-un anumit fel la un moment dat şi într-un alt fel la un moment diferit. Ar însemna asta că cineva a schimbat trecutul? Dacă ziua de ieri a fost la început într-un fel, iar apoi altfel – la început nu am ajuns prin călătorie în timp în acea zi, iar apoi am ajuns acolo prin acest mijloc. Dar noi am ajuns în acea zi călătorind în timp, aşa că prima opţiune nu s-a întâmplat vreodată. Deci trecutul nu a fost schimbat de sosirea noastră, pentru că acest eveniment nu a schimbat nimic."
O altă variantă este că de fiecare dată când ne întoarcem în timp şi schimbăm lucruri, noi creăm de fapt un nou univers, conform "teoriei istoriilor alternative" a lui Hugh Everett. Această nouă realitate va avea un trecut coerent, pe care toată lumea şi-l va aminti la fel – dar va fi trecutul rezultat din modificările călătorilor în timp.
Brun spune că:
"Ar putea exista universuri multiple, iar modificarea trecutului ar cauza ramificarea universului. Deşi acest lucru pare ciudat şi ştiinţifico-fantastic, trebuie luat în serios în mecanica cuantică, unde una dintre principalele interpretări ale teoriei este aşa-numita interpretare a “istoriilor alternative”, în care fiecare eveniment cuantic produce ramificarea universului. Dar şi în acest caz, cineva nu poate să se întoarcă şi să schimbe istoria propriului univers."
Ar exista posibilitatea să călătorim în trecut, dar nu am putea merge mai departe de momentul în care a fost inventată prima maşină a timpului
Dacă nu cumva cineva a inventat o maşină a timpului despre care noi nu ştim încă, atunci noi suntem în siguranţă. Thomas J. Weiler, profesor de fizică la Universitatea Vanderbilt, ne explică:
"Călătoria în trecut, dacă ar fi posibilă, ar putea merge numai până în momentul invenţiei primei maşini a timpului. Pentru că în trecutul civilizaţiei noastre nu a existat o maşină a timpului, acesta este constant, în timp ce trecutul unor civilizaţii mai avansate ar putea fi variabil."
Nimeni nu se laudă
Singura cale clară de a şti dacă există călători în timp ce schimbă trecutul ar fi dacă aceştia s-ar lăuda. Fiind oameni, cu siguranţă ei ar face acest lucru. Huggett spune:
"Să presupunem că mâine ne întoarcem în timp pentru două zile (până ieri) şi, în mod senzaţional, apărem la televiziunea naţională făcând predicţii despre ziua de azi. S-ar şti foarte bine azi că versiunile noastre din viitor au afectat trecutul."
Dar, chiar şi atunci, noi nu am şti sigur dacă aceşti călători în timp lăudăroşi ar fi schimbat ceva, pentru că noi ne-am aminti numai un trecut.
Ar exista urme fizice
În funcţie de metoda prin care oamenii călătoresc în timp, ar trebui să existe urme fizice, spune Huggett. În romanul lui Carl Sagan - Contact - călătoria în timp este posibilă folosind un drum din spaţiu-timp ce duce spre trecut. Huggett afirmă că acest tip de gaură de vierme “necesită forme exotice de materie pentru a o menţine deschisă, forme ce ar putea fi detectate.” De asemenea, apar probleme la conservarea energiei – când am apărea în trecut, nu am fi formaţi din materia şi energia deja existente acolo, ci ar trebui să importăm energie din viitor. Acest lucru ar putea crea semne care ar putea fi detectate - dacă cineva din viitor chiar ar călători în trecut în timpul nostru. Una peste alta, rezultatele călătoriei în timp nu ar fi observate de aceia dintre noi care sunt blocaţi într-un timp liniar, dar metodele folosite pentru a călători în timp probabil ar lăsa nişte semne.
Dacă am jongla cu efecte şi cauze, am modifica legile probabilităţii
Dacă cineva chiar ar putea să se întoarcă în timp şi să schimbe trecutul, atunci efectele ar preceda cauze, spune Brun. Acest lucru ar putea însemna că totul ar fi pe dos, conducând la contradicţii pe care le-am putea observa cu toţii. Brun explică:
“Amestecul dintre efect şi cauză poate determina evenimentele neverosimile să devină mult mai probabile. Dacă am afla, pe neaşteptate, că legile şansei încalcă estimările noastre despre probabilitate, atunci ne-am putea gândi mai serios la călătoria în timp. Acest lucru înseamnă că am putea detecta existenţa maşinilor timpului, chiar înainte de a fi fost construite! Dar este foarte greu, pentru că nu ştim ceea ce ar trebui să căutăm.”
Istoria ne demonstrează că nu se călătoreşte în timp
În concluzie, profesorul de la Harvard, Gary Feldman, afirmă că: “Dacă trecutul este schimbat în mod continuu de către călători în timp, ei nu se pricep foarte bine la acest lucru. De ce nu ar fi evitat aceştia cele două războaie mondiale dezastroase şi inutile din secolul trecut?”
Traducere după How do we know time travelers aren’t constantly changing the past?, publicat de io9.com.
Traducerea: Andreea Dogaru
