• Cărțile vechi au avantajul de a avea idei noi, spre deosebire de cărțile noi.
• Trei oameni se sinucid pe Terra la fiecare 2 minute.
În fiecare zi oamenii ucid circa 200 de milioane de pui, 12 milioane de rațe, 4 milioane de porci, 1 milion de vaci și neștiute milioane de pești.
• Emoțiile nu sunt pentru a ne bucura de ele ori pentru a le evita (pe cele neplăcute). Altfel spus, emoțiile nu sunt la capătul firului, ci la început, având rolul de a ne orienta în acțiunile viitoare.
Să luăm, de pildă, invidia. Această emoție nu a evoluat pentru a ne rușina de ea și pentru a încerca să o evităm. Are un rost, și anume acela de a ne stabili un nou obiectiv, de a ne propune să obținem ceea ce face obiectul invidiei.
• Deși nu am deslușit nimic până la capăt, ce avem cel mai la îndemână este cel mai misterios: propria minte, propriul trup.
• E comic totuși că trebuie ca altul, psihologul, să încerce să-ți spună cum ești.
Deși ești cu tine, iar minciuna nu poate trece drept adevăr în discuțiile cu tine, nu știi nimic sigur despre tine și, în orice caz, este dificil să-ți identifici esența.
Sinele tău este exemplul perfect de lucru aflat complet și nemijlocit la dispoziția ta, fără a putea ști mare lucru despre el.
Iar psihologia, de când se chinuie să devină știință, în loc să vorbească despre tine, vorbește despre noi. Nu știe să spună cum ești tu, dar are o idee relativ corectă despre cum sunt cei mai mulți dintre noi.
• Avem nevoie de gânditori și de cunoaștere. Nu pentru că sună bine să fie astfel, ci pentru că doar astfel înțelegem ce se întâmplă. Regula este să reacționăm la ce se vede, iar, în genere, după mintea noastră, tot ce facem, ca reacție la ce se întâmplă în lume, este să spunem că e rău să fie rău și e bine să fie bine.
Dar cunoașterea este necesară pentru a înțelege contextul și direcția; care sunt cauzele profunde/ istorice a ceea ce tocmai s-a întâmplat.
Gânditorul, dincolo de agregatorul de date, creează contextul și mai larg, leagă datele de natura umană, de specificul național, de evoluția istorică a evenimentului șamd.
• Deși perpetuu incompletă în descrierea realității, știința are marele merit că a dezvăluit în toată enormitatea dimensiunea necunoașterii. Orice progres al științei înseamnă, printre altele: „asta nu știai”.
• Modul în care arată progresul omenirii indică un lucru nu prea încurajator: că o specie imatură, incapabilă să se organizeze pentru a-și neutraliza slăbiciunile de tot felul, a luat controlul planetei. O specie atât de instabilă nu are cum supraviețui sieși.
Tehnologia fantastică produsă de cei puțini care duc lumea mai departe este la dispoziția celor puțini care conduc lumea, aleși după cum reușesc să manipuleze mulțimile sau după cum reușesc să-și subjuge popoarele.
Și mai avem, ca specie, dezavantajul că ne plac oamenii fermi, hotărâți, dintr-o bucată, oricât de aberante și periculoase sau nocive ar fi ideile și acțiunile lor.
• Cu fiecare respirație schimbi structura aerului din jurul tău. Azotul, argonul și altele rămân nealterate, dar dacă la inspirație concentrația de oxigen este de 21%, la expirație este de doar 16%. În ce privește dioxidul de carbon, inspiri 0,04%, dar expiri 4%.
• Homo sapiens are un simț al dreptății bizar: apreciem dreptatea, în sensul să nu fie altul favorizat, și apreciem răzbunarea, în sensul să nu rămână cel vinovat nepedepsit.
Dar niciuna dintre reguli să nu ni se aplice nouă, în sensul că am aprecia dacă am fi favorizați și dacă nu ar exista răzbunare pentru răul pe care-l facem.
Statul, oriunde, intermediază administrarea dreptății, cu rezultate uneori revoltătoare: nu se face dreptate, nu suntem răzbunați pentru răul perceput ori suportat direct.
• Cercetarea crimei (execuțiile evreilor și ale altora) în cel De-al Doilea Război Mondial arată că omul obișnuit devine rapid obișnuit cu oroarea crimei, găsind chiar satisfacție în performanțele slujbei (perfecționarea metodei, însemnând mai multe crime într-un timp mai scurt).
Batalioanele de poliție militară germane, cu sarcina de a omorî evrei în teritoriile ocupate, aveau probleme la prima „sesiune” de execuții de aproape; apoi totul trecea pe pilot automat. Deveneau roboți insensibili care apăsau pe trăgaci fără nicio tresărire.
Lecția este: aceasta este natura umană. Naiv mai credem că expunerea și înțelegerea acestui lucru, prin filme artistice, documentare și cărți, ar schimba ceva când apare următoarea oportunitate.
Omul ia forma vasului în care îl pui, ca apa. În împrejurări în care trebuie să fie brav, va fi brav cu mândrie, iar în contextul barbariei, va fi mândru de barbaria lui.
• Niciodată n-a fost clar până în epoca Internetului recent cât de mulți proști are specia umană, cât de absurzi suntem într-un număr prea mare.
