Introducere in psihologieÎn capitolul 9 am descris un salt conceptual susţinut de Arnold Lazarus (1993), care simplifică foarte mult interpretarea din cercetarea stresului. Ca o regulă, evenimentele provocatoare sunt stresante doar atunci când sunt însoţite de emoţii negative.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.14: Frontierele psihologiei) - (Partea I: Psihologie şi medicină)


De exemplu, când sunt manevraţi sau injectaţi, şobolanii neîmblânziţi trăiesc, fără îndoială, teroarea de a fi capturaţi de un animal de pradă periculos (un om) şi sănătatea lor are de suferit, aşa cum a fost documentat de către Selye. Dar un şobolan îmblânzit acceptă manevrarea din partea proprietarului său şi pare să-i placă acest lucru... Şi nu suferă niciun efect nociv. De fapt, mânuirea animalelor domesticite pare să sporească sănătatea acestora, nu să le-o micşoreze (Nerem, Levesque şi Cornhill, 1980).


Ca o regulă, ce evenimente dificile sunt stresante?

În capitolul 2 am discutat despre modul în care situaţiile dureroase pot duce la eliberarea endorfinelor, substanţe asemănătoare opiaceelor, în fluxul sanguin. Cu toate acestea, nu orice eveniment dureros stimulează endorfinele. O procedură comună de laborator pentru producerea durerii în condiţii controlate – scufundarea pentru scurt timp a braţului unui voluntar într-o cadă cu apă îngheţată - nu stimulează eliberarea de endorfine. Această constatare neaşteptată sugerează faptul că durerea în sine nu este în mod necesar stresantă. Subiecţii care îşi scufundă braţele în apă cu gheaţă ştiu că participă la un test de laborator, care se va încheia în curând. Ei pot fi intrigaţi de test, dar este puţin probabil să aibă emoţii negative în raport cu el. Aşa că nu resimt stresul. O a doua implicaţie a acestei descoperiri este aceea că stresul, şi nu durerea, este cel care stimulează endorfinele.

În mod similar, în cercetarea lui MacLennan şi Maier (1983) descrisă mai devreme, un şoc la picioare, pe care şobolanul l-a putut opri printr-un comportament de evadare, nu a produs efectele negative ale stresului. Ceea ce a produs a fost doar un şobolan care a făcut faţă cu succes unui eveniment dureros. Acesta este motivul pentru care sănătatea şobolanilor care pot controla agenţii stresori nu are de suferit. Însă, un şobolan conectat la acelaşi aparat (o condiţie pe care cercetătorii o numesc un control înjugat) a simţit şocurile care veneau în momente aleatorii şi pe care nu le putea controla. Acest fapt a fost, fără îndoială, dureros şi acestui şobolan i-a fost afectată sănătatea în urma unui număr egal de şocuri.

Ce argument a formulat Lazarus cu privire la raportul dintre stres şi emoţie?


Datorită importanţei emoţiilor negative în definirea stresului, Lazarus a notat că: "Stresul ar trebui să fie o sub-temă a emoţiei". Acest lucru are implicaţii importante în reducerea stresului, de asemenea. Deseori, cel mai simplu mod de diminuare a stresului constă în schimbarea interpretării sau a evaluării pe care o persoană o face asupra unui eveniment, aşa încât emoţiile negative să fie înlocuite cu emoţii neutre sau pozitive.

Cum au influenţat cercetătorii răspunsul oamenilor la un film cu potenţial stresant?

Importanţa evaluării a fost demonstrată de un studiu clasic, descris de Lazarus (1993), în cursul căruia subiecţii vizionau filme inductoare de stres. Un film prezenta accidentele din atelierele de prelucrare a lemnului şi conţinea o scenă în care un muncitor murea după ce era străpuns de o scândură deraiată de la un fierăstrău circular de mari dimensiuni. O altă scenă arăta un om căruia i se tăia un deget.

Subiecţii au ascultat pasajele înregistrate înainte de vizionarea filmului. O înregistrare încerca să sugereze negarea evenimentelor din film. Subiecţilor li se spunea, "Oamenii din film nu sunt răniţi sau îndureraţi de ceea ce se întâmplă," sau "Aceste accidente nu s-au întâmplat în realitate, dar au fost puse în scenă pentru efectul lor".

O altă condiţie era menită să declanşeze un mecanism de apărare diferit, "intelectualizarea sau distanţarea", în care evenimentele nu erau negate, însă erau interpretate într-un mod raţional, non-emoţional. În această condiţie, subiecţii auzeau un povestitor care spunea, "Accidentele prezentate în acest film constituie baza unei serii de instrucţiuni privind evitarea accidentelor dintr-un atelier de prelucrare a lemnului".

A treia condiţie viza sporirea stresului psihologic. Subiecţilor li se spunea că ceea ce vor vedea în film era adevărat - oamenii suferiseră durerea sau vătămarea. Un al patrulea grup nu a ascultat nicio înregistrare înainte de vizionarea filmului şi a servit ca grup de control.

Care a fost "aspectul semnificativ"?

Aşa cum se aşteptau cercetătorii, primele două condiţii au diminuat reacţiile de stres, comparativ cu grupul de control, care doar a vizualizat filmul. A treia condiţie a sporit nivelurile reacţiilor de stres. Această demonstraţie simplă a evidenţiat un aspect semnificativ. Stresul nu este o consecinţă inevitabilă a unui anumit eveniment stresant. El depinde în mare măsură de modul în care evenimentul este interpretat sau evaluat.

Cum se relaţionează acest aspect cu ideile lui Ellis despre terapie?

Această tehnică de modificare a evaluării viza doar înlocuirea emoţiilor reale, dar triste cu o "analiză relaxată"? Nu, dacă examinaţi exemplul din cercetarea lui Lazarus. Filmul cu accidentele din atelier fusese probabil creat cu scopul instruirii muncitorilor din atelier să evite accidentele. Este ca şi cum le-ar fi arătat o maşină distrusă şi le-ar fi spuns, "Asta este ceea ce se poate întâmpla dacă bei şi conduci". Acest exemplu se asemănă de asemenea cu situaţia în care admiţi o greşeală, dar promiţi să înveţi din ea, astfel încât să poţi obţine ceva bun din asta. Aceasta nu este o analiză relaxată; este un mod realist de a obţine un lucru valoros dintr-un eveniment negativ. Este opusul catastrofizării şi dramatizării în termenii lui Albert Ellis. După cum sublinia Ellis, acele forme de dialog interior sau de evaluări - catastrofizarea şi dramatizarea - nu fac decât să inflameaze emoţiile negative şi să-i facă pe oameni să se streseze şi să se tulbure la ceea ce li se întâmplă. Un răspuns mai constructiv (şi mai puţin stresant) într-o situaţie nefavorabilă  este acela de a o evalua în mod realist şi de a încerca să înveţi ceva din ea.



Traducere de Maricica Botescu, cu acordul autorului.