Ce sunt celulele coş? Cum poţi stimula una? Simţul cutanat sau simţul tactil presupune trei tipuri diferite de receptori. Unul din ei – celula coş - constă în fibre nervoase înfăşurate în jurul bazei firului de păr. Poţi verifica faptul că o singură celulă coş, atunci când e stimulată, produce o senzaţie detectabilă. Găseşte un singur fir de păr de pe braţ, îndoaie-l cu atenţie fără să deranjezi alte fire de păr sau să apeşi pielea şi observă senzaţia. Când firul de păr este îndoit prin presiune, neuronul trimite impulsuri către creier.

 


Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.4: Simţurile şi percepţia) - (Partea a III-a - Simţurile minore
)


Ce este corpusculul Pacini?

Pielea fără păr precum cea de pe degete are un receptor numit corpusculul Pacini care simte presiunea fizică ce acţionează asupra pielii. El este format dintr-un sac cu multe straturi ce înconjoară terminaţia unui nerv senzitiv. Presiunea asupra sacului declanşează un impuls nervos.

Ce este o terminaţie nervoasă liberă? Ce pot face terminaţiile nervoase libere şi alţi receptori nu pot?

Un al treilea tip de receptor tactil este terminaţia nervoasă liberă. Ea este doar o fibră nervoasă aflată în piele. Terminaţiile nervoase libere sunt sensibile la orice fel de deformare, de la presiune până la deteriorarea ţesutului. Terminaţiile nervoase libere sunt cele mai numeroase între receptorii cutanaţi. Celulele coş şi corpusculii Pacini sunt receptori pentru presiune. Terminaţiile nervoase libere sunt receptori pentru presiune, dar şi receptori ai temperaturii. Presiunea şi temperatura sunt ingredientele de bază ale simţului cutanat.

Cum poate simţul cutanat să fie ”educat”?

Simţul tactil acţionează secvenţial. Creierul este sensibil la toate tipurile de intrări cutanate ce pot fi foarte complexe. Când îţi freci degetele (care sunt extrem de bogate în receptori cutanaţi) de o suprafaţă precum stofa, plasticul sau lemnul, percepţia texturii distincte a suprafeţei depinde de activitatea a mii de receptori tactili care se activează succesiv şi în combinaţie unii cu alţii. Aceasta este numită atingere activă şi este folosită, de exemplu, în citirea alfabetului Braille.  

Braille este sistemul de scriere pentru oamenii orbi inventat de Louis Braille în 1824. Literele sunt reprezentate de tipuri de puncte ridicate. Cititorii experimentaţi ai alfabetului Braille spun că ei interpretează senzaţiile tactile automat (fără vreun efort conştient) la fel cum cititorii experimentaţi ai cuvintelor scrise le convertesc în sunete fără un efort conştient. Cortexul motor al creierului transformă în răspunsuri citirea Braille cu ajutorul unor zone dedicate senzaţiilor tactile venite de la degete, ce devin din ce în ce mai întinse.  

Traducere realizată de Alina Turcescu