Retina este constituită din mai multe straturi de celule nervoase. Este precum un creier periferic ce realizează o procesare sofisticată a imaginii vizuale înainte de a transmite informaţia către creier. Lumina trece prin vasele de sânge şi câteva învelişuri de celule nervoase înainte de a ajunge la fotoreceptorii conuri şi bastonaşe. Conurile şi bastonaşele sunt celule receptoare ale ochiului.

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.4: Simţurile şi percepţia) - (Partea I - Sistemul vizual
) - Sistemul vizual: retina


Aşa cum se poate vedea în imagine, numele lor sunt adecvate. Conurile sunt celule în formă de con situate la bază; bastonaşele sunt celule în formă de bastonaşe situate imediat după acestea. Diagrama este mult simplificată, arătând doar tipurile de celule, nu şi densitatea lor. În retină sunt aglomerate milioane de celule.


Secţiune transversală simplificată a retinei. Lumina intra de deasupra


Conurile şi bastonaşele sunt constituite din strat peste strat de membrane ale celulelor pliate. În imaginea următoare, un segment fin dintr-un receptor con este mărit pentru a vedea straturile. Fiecare strat conţine substanţe chimice sensibile la lumină. Când lumina loveşte substanţele chimice, provoacă o reacţie chimică generând un curent electrochimic infim ce influenţează celulele nervoase de lângă receptori.



În interiorul bastonaşelor şi conurilor se găsesc straturi de membrană pliată care conţine substanţe sensibile la lumină


Deşi conurile şi bastonaşele folosesc amândouă straturi de substanţe chimice, ele utilizează substanţe chimice diferite, aşa că răspund diferit la lumină. Conurile sunt specializate în vederea color. Sunt numite receptori cromatici, rădăcina ”chroma” însemnând culoare. Bastonaşele, prin contrast, sunt specializate pentru vederea alb şi negru. Ele sunt numite receptori acromatici (non color).

Care sunt alte două diferenţe între vederea cu ajutorul conurilor şi cea prin bastonaşe?


Există alte două diferenţe importante între conuri şi bastonaşe: (1) bastonaşele au o sensibilitate mai mare la lumină şi (2) conurile au o mai mare acuitate vizuală (abilitatea de a reliefa detalii). Pentru că bastonaşele sunt mai sensibile la lumină, ele sunt receptorii pe care îi folosim noaptea. Când vedem obiectele de afară la lumina lunii, nu este suficient de multă lumina pentru a activa conurile, aşa că folosim în principal vederea prin bastonaşe. De aceea lumea nocturnă este o apariţie în alb şi negru (acromatică). Însă, acuitatea noastră nu este la fel de bună noaptea. Nu putem vedea detaliile fine la fel de uşor pentru că receptorii conici nu sunt la fel de activi în întuneric.

Cât timp ia bastonaşelor să se adapteze deplin la întuneric?


Când lumina nu e prezentă, bastonaşele şi conurile îşi construiesc un înlocuitor al substanţelor chimice fotosensibile – proces numit adaptare la întuneric. Aceasta face ca ochii noştri să fie mult mai sensibili la lumină. Receptorii bastonaşe devin din ce în ce mai sensibili la lumină timp de 30 minute după ce au fost lipsiţi de niveluri ridicate ale luminii. Când bastonaşele sunt complet adaptate la întuneric, sunt de 10 000 ori mai sensibile decât în cazul în care sunt decolorate de o lumină puternică. De aceea adaptarea la întuneric are un efect aşa notabil în locuri precum cinematograful. Oamenii care vin înăuntru de la lumina strălucitoare a zilei bâjbâie prin întuneric, în timp ce oamenii ce sunt în cinema de mult timp pot vedea clar pentru că ochii lor sunt adaptaţi la întuneric şi mai sensibili la lumină.



Traducere realizată de Alina Turcescu