spectrul electromagneticLumina este o formă de radiaţie electromagnetică. Este acelaşi tip de energie ca în cazul undelor TV şi radio. Aşa cum arată diagrama, lumina vizibilă corespunde unui segment mic din spectrul electromagnetic. Frecvenţa luminii se referă la numărul de cicluri pe secundă ale radiaţiei electromagnetice. Aceste cicluri sunt fluctuaţii ale intensităţii radiaţiei. Lungimea de undă este distanţa dintre un ciclu şi punctul corespunzător lui din ciclul următor.

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.4: Simţurile şi percepţia) - (Partea I - Sistemul vizual
) - Lumina şi undele vizuale




Ce înseamnă ROGVAIV?

Spectrul vizibil este banda de radiaţie electromagnetică pe care o putem vedea: partea pe care o numim lumină. Spectrul vizibil conţine toate culorile curcubeului, de la roşu la violet. Culorile curcubeului pot fi memorate în ordine amintindu-ne de cuvântul  ROGVAIV (traducerea în română a numelui propriu Roy G. Biv, inventat de Newton ca regulă de memorare mecanică). Acesta înseamnă roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Indigo este greu de văzut ca o culoare distinctă. Probabil că indigo nu ar fi fost în listă dacă Isaac Newton, care a propus această clasificare, nu ar fi preferat cifra şapte.

 

 

Care este corelaţia dintre frecvenţă şi lungimea de undă?

Culorile spectrului sunt numite nuanţe. Mergând de la roşu la violet prin ROGVAIV, fiecare culoare are o frecvenţă puţin mai înaltă decât anterioara, prin urmare o lungime de undă ceva mai scurtă. Cu cât lungimea de undă este mai scurtă, cu atât mai multe cicluri au loc într-o secundă. Albastru are cea mai înaltă frecvenţă şi cea mai scurtă lungime de undă în cadrul spectrului vizual.

 

 

În grafic, cantitatea de energie a luminii este arătată de înălţimea undei: amplitudinea sau puterea ei. O lumină de 100 waţi oferă mai multă energie decât o lumină de 50 waţi. Schimbările în amplitudinea luminii înseamnă o cantitate mai mare de lumină reflectată sau transmisă numită luminanţă, cantitatea de iluminaţie. Dacă celelalte aspecte sunt egale, o luminanţă mai mare se traduce prin experienţa psihologică a unei străluciri sporite.

Ce este saturaţia?

Lumina nu este aproape niciodată pură. De obicei conţine un amestec de frecvenţe diferite. Când vedem culoarea roşie, aceasta este în mod obişnuit un amestec complex de diferite lungimi de undă, ce are frecvenţele roşii dominante. Lumina ce conţine doar o singură frecvenţă este numită complet saturată. Culorile complet saturate nu se găsesc în natură, deşi culorile curcubeului se apropie de această stare. Culorile cu un grad mare de saturaţie sunt intense, în timp ce culorile nesaturate sunt şterse şi cenuşii.

 

 

Pentru a rezuma, există trei proprietăţi principale ale undelor vizuale ce corespund unor experienţe psihologice: frecvenţa undei (care influenţează percepţia noastră asupra nuanţei), amplitudinea undei (ce influenţează luminanţa şi, astfel, experimentarea de către noi a strălucirii) şi saturaţia undei (ce corespunde purităţii sau complexităţii culorii).

 

Traducere realizată de Alina Turcescu