PsihologieTOC (eng. obsessive - compulsive disorder) reprezintă tulburarea obsesiv-compulsivă. Obsesiile sunt gândurile persistente pe care un individ nu le poate face să dispară. Compulsiile sunt impulsurile irezistibile.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.12: Psihologia anormalului) - (Partea a II-a: Axa 1 a DSM-IV) - Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)

În tulburarea obsesiv-compulsivă, o persoană (care ar putea părea altfel perfect normală) se simte constrânsă să se gândească la anumite lucruri sau să efectueze anumite acțiuni, chiar dacă aceste gânduri și acțiuni nu au nicio logică,  iar persoana poate să ştie acest lucru. Aproximativ 20% dintre indivizii cu TOC suferă numai de obsesii sau numai de compulsii, dar cei mai mulţi (80%) suferă de ambele tulburări.

Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)? Care sunt manifestările obişnuite ale TOC?

O manifestare comună a tulburării obsesiv-compulsive este spălarea excesivă a mâinilor. Această obsesie se centrează pe temeri de contaminare. De ce este frica de contaminare o obsesie atât de comună? Probabil, acest îndemn are rădăcini biologice adânci. În mod normal, nevoia de a evita lucrurile dezgustătoare și murdare îi ajută pe oameni să evite infecţiile şi bolile. Cu toate acestea, când teama de  contaminare este atât de exagerată încât persoana respectivă insistă să se spele pe mâini - de 30-50 de ori pe zi, câte 10-15 minute la un moment dat - până când pielea devine carne vie sângerândă...atunci ceva este în neregulă.

Judith L. Rapoport a scris o carte cu denumirea “Băiatul care nu se putea opri din spălatul rufelor”, în care a descris mai multe cazuri fascinante ale TOC.

Rapoport subliniază faptul că, de multe ori un suferind de TOC este o persoană complet sănătoasă, cu o problemă izolată….O fată se scula în fiecare duminică la ora șase dimineața pentru ca, timp de trei ore, să spele pereții propriei camere. Ea știa cu siguranță că ceea ce făcea era un lucru ciudat, dar simţea pur și simplu că "trebuie să-l facă", fără să ştie de ce. Ea a declarat că spălatul începuse destul de brusc, aproximativ cu un an înainte. "M-am trezit într-o dimineață, vara trecută", mi-a spus ea, "și am simţit că trebuie să fac acest lucru"....Fata respectivă era apropiată de familia ei și apreciată ca o elevă bună. Avea un grup de prieteni și un iubit. Lua note bune, participa la activitățile extracurriculare de la școală și avea o slujbă cu jumătate de normă. (Rapoport, 1988, p.15)

Teama de contaminare este o manifestare comună a TOC. O studentă a scris că "nu m-am gândit niciodată că era ceva în neregulă cu mine dacă îmi spălam mâinile de treizeci de ori pe zi, sau cu dorinţa mea de a nu atinge nimic pin casă", până când a văzut un spectacol al lui Oprah Winfrey în care erau prezentaţi oameni cu TOC. Ea a observat că "o parte din obiceiurile lor ciudate păreau foarte asemănătoare cu unele dintre lucrurile pe care le-am făcut".

"Dar acel program nu a fost suficient de puternic pentru a mă face să cred că aveam TOC. Mai târziu, mama mea a observat că mai aveam un obicei ciudat care părea să confirme faptul că aş fi putut să am TOC. Eu nu mă pot abţine să nu mă șterg după fiecare îmbucătură pe care o iau. Nu numai asta, dar trebuia, de fiecare dată, să am un șervețel nou, pentru că mă gândeam că dacă foloseam șervețelul vechi putea să-mi rămână ceva pe faţă de pe șervețel. Era înnebunitor, pentru că nu era chiar nimic pe faţa mea, în plus,  foloseam aproximativ 100 de şerveţele la o singură ocazie. Ei bine, acest lucru a început să-l deranjeze pe prietenul meu, așa că m-am adresat unui psiholog. Nu am TOC, dar faptul că am crescut într-o casă strictă și curată a avut și alte efecte şi m-a făcut un pic  obsesivă în privinţa lucrurilor mici. Sunt bine, dar încă îmi șterg gura după fiecare îmbucătură; acum rup șervețelul înainte să-l folosesc, pentru ca să nu mai consum atât de multe". [Fișierele autorului]

Deși studenta neagă că are TOC, comportamentul ei este, de fapt destul de tipic pentru TOC. Ea simte o constrângere (se simte obligată să-şi șteargă gura dupa fiecare îmbucătură). Ea știe că ceea ce face este "o nebunie", dar nu se poate opri. Evident, ea a consultat un psiholog, care i-a dat o explicație liniștitoare asupra comportamentului ei, plus un mod simplu de a evita  consumul a sute de şerveţele. Psihologul se pare că a decis să nu se insiste pe acceptarea unui diagnostic de TOC.

Ce este "verificarea" în TOC?

Actul de verificare repetată a unui lucru este caracteristic pentru TOC. Mulţi oameni experimentează o formă uşoară a acestui lucru. De exemplu, puteți fixa ceasul deșteptător la o anumită oră la care doriţi să vă treziţi, apoi să vă aşezaţi în pat și să vă întrebați: "L-am fixat?" Aţi putea aprinde lumina, să vă controlați ceasul deșteptător și să verificaţi dacă -  într-adevăr - alarma a fost fixată. Acesta poate fi un act normal, pe care îl face toată lumea în mod ocazional. Dacă, însă, o oră mai târziu, continuaţi să verificaţi ceasul deșteptător la fiecare câteva minute, atunci este posibil să suferiţi de o tulburare obsesiv-compulsivă.

Cum se manifestă deseori TOC, în timpul copilăriei?

TOC este o trăsătură de familie și, adesea, apare în copilărie. La copii, TOC se manifestă uneori ca o obsesie de numărare. De exemplu, un student şi-a reamintit că, în perioada copilăriei, nu putea urca scările dacă nu le număra mai întâi.

Un alt student a dezvoltat o constrângere de numărare la facultate: De curând, mă confrunt cu o problemă. Am nişte sentimente ciudate că dacă nu fac anumite lucruri se poate întâmpla ceva rău cu mine sau cu cineva de care îmi pasă. De exemplu, în fiecare zi când merg pe jos la cursul de psihologie simt că trebuie să lovesc cu piciorul patru conuri de brad înainte de a intra în clădire. După terminarea cursului, în drum spre mașină, simt că ar trebui să lovesc cu patru mai multe conuri, iar dacă fac acest lucru, simt că pot intra în mașină și să merg pe drumul meu. E foarte ciudat, pentru că, de asemenea, în zilele de vineri, înainte de a merge la sala de lectură pentru a-mi da testul, simt că trebuie să beau patru înghiţituri de apă de la fântână ca să nu greşesc la test. Eu chiar nu înțeleg de ce fac asta. E ciudat pentru mine faptul că ambele aceste lucruri stranii au de a face cu numărul patru. Nu știu de ce fac aceste lucruri nebunești, poate doar pentru că simt că, dacă nu le fac, se va întâmpla ceva rău.

Nu numai la școală fac aceste lucruri ciudate, ci şi când sunt acasă. Trăim într-o casă cu două etaje și, de fiecare dată când urc sau cobor scările, simt că ar trebui s-o ating pe fiecare dintre ele şi, dacă nu o fac, simt că trebuie să mă duc înapoi în partea de sus sau de jos și să iau totul de la început. Este ca şi cum ar exista un fel de voce mică în interiorul meu care-mi spune să fac aceste lucruri sau, dacă nu,  se poate întâmpla ceva. Nu știu ce este acel lucru despre care cred că s-ar putea întâmpla și cred că o parte din mine se teme cu adevărat să afle... [Fișierele autorului]

De ce este clasificată TOC ca o "tulburare de anxietate"?

Informaţiile de la acest student aruncă o lumină asupra motivelor pentru care TOC este clasificată ca o tulburare de anxietate. Forţa motivaţională din spatele simptomelor TOC este un sentiment că "ceva rău" se va întâmpla dacă mâinile nu sunt spălate sau dacă nu se efectuează un ritual, cum ar fi cel de numărare a scărilor. Astfel de comportamente seamănă cu comportamentele de evitare, care sunt comportamente consolidate de eliminarea de anxietăţii. Comportamentele de evitare tind să persiste, deoarece ele sunt auto-întăritoare. Chiar dacă frica este nejustificată, eliberarea produsă de un ritual este reală și acționează în sensul consolidării comportamentului.

Care este dovada că TOC are o natură biologică?


Administrarea unui medicament care creşte nivelul de serotonină, cum ar fi Anafranil sau Prozac, elimină TOC în aproximativ 60% din cazuri. Cu toate acestea, medicaţia singură nu elimină întotdeauna toate simptomele și multe persoane cu TOC combină terapia conversaţională sau terapia comportamentală cu medicaţia. Unii oameni par să depăşească simptomele de TOC ale copilăriei şi să nu mai aibă nevoie de tratament la maturitate.