PsihologieCu aproximaţie între anii 1940 şi 1970, au existat două tehnologii principale pentru studiul activităţii cerebrale: (1) EEG (aparatul pentru „undele cerebrale” sau electroencefalograful) şi (2) înregistrarea unei singure celule/unui singur neuron.

 

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.2: Sistemul nervos uman) - (Partea I: Creierul) - EEG  şi potenţialul evocat

În această din urmă situaţie activitatea neuronilor individuali era monitorizată folosindu-se microelectrozi sau pipete de sticlă (tuburi mici). Ambele sunt încă utilizate în cercetările din domeniul neuroştiinţelor. Înregistrarea unei singure celule a evoluat până la înregistrarea activităţii mai multor celule, utilizându-se „cipuri” care pot face înregistrări ale unor populaţii mari de celule. Între timp s-au îmbunătăţit semnificativ şi tehnicile de scanare a creierului.

EEG-ul sau aparatul pentru „unde cerebrale”  este folosit de mai bine de 60 de ani. Utilitatea sa pentru psihologi nu a fost niciodată mai mare decât acum, datorită noilor tehnici computerizate. Electroencefalograful înregistrează tensiunile foarte mici din creier, reprezentând probabil activitatea electrică medie a milioane de neuroni. Majoritatea electrozilor sunt puşi pe scalp, dar unul dintre fire este ataşat de lobul urechii, servind ca punct de observaţie neutru pentru compararea cu scalpul. Scalpul poate fi acoperit cu mai mult de o duzină de electrozi, sub fiecare electrod aplicându-se un gel conductor pentru menţinerea unui contact electric bun.

Atunci când o persoană este stimulată dintr-o dată sau atunci când efectuează o acţiune sau se gândeşte la ceva, pe EEG apar fluctuaţii caracteristice. Acestea poartă numele de potenţial evocat (PE), deoarece reprezintă un potenţial declanşat sau „evocat” prin stimulare. Potenţialul evocat poate fi măsurat pe EEG şi corelat cu evenimente psihologice cum ar fi percepţia unei culori sau înţelegerea semnificaţiei unui cuvânt.

Un exemplu de potenţial evocat apare în capitolul 7 (Cunoaşterea) în secţiunea despre gândire – http://www.intropsych.com/ch07_cognition/thinking.html. Subiecţii dintr-un experiment au fost rugaţi să citească propoziţii cum ar fi „El a pus unt pe pâine.” Pentru unii dintre subiecţi propoziţia se termina cu un cuvânt puţin probabil, cum ar fi „şosete” („El a pus unt pe şosete.”). Acest grup de subiecţi a arătat o schimbare a potenţialelor evocate care reflectau surpriza sau necesitatea de a re-procesa semnificaţia propoziţiei, datorită finalului neaşteptat.

Cercetarea potenţialului evocat a început în anii ’50 şi ’60. De atunci, ca toate cercetările creierului care implică folosirea tehnologiei, cercetarea potenţialului evocat a beneficiat enorm în urma creşterii puterii computerelor şi scăderii preţurilor acestora. Astăzi, computere relativ ieftine pot extrage mai multe informaţii din zgomotosul semnal EEG. Un grup de cercetători din San Francisco, condus de Alan S. Gevins, foloseşte tehnici computerizate de recunoaştere a tiparelor pentru a detecta „umbre de gândire” – zone cu schimbare rapidă a activităţii din creier – în înregistrările EEG.