MemoriaLa sfârşitul anilor '70 relatările despre memoria blitz păreau să susţină ideea influenţei adrenalinei asupra memoriei. Amintirile de tip bliţ păreau a fi formate instantaneu şi reamintite mereu după petrecerea unor evenimente şocante.

 

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.6: Memoria) - (Partea a III-a: Perspectivele biologice asupra memoriei) - Amintirile de tip bliţ


Un exemplu clasic în 1970 era întrebarea:  „Unde te aflai atunci când ai auzit de asasinarea lui Kennedy?” Majoritatea persoanelor îţi puteau spune exact unde se aflau atunci când au auzit de incident. Pentru studenţii americani din anii '80 întrebarea a devenit: „Unde erai atunci când ai aflat de explozia rachetei spaţiale Challenger?” Pentru generaţia de studenţi din zilele noastre, „Unde te aflai atunci când ai auzit de lovirea turnurilor gemene?” ar avea un efect similar şi răspunsuri specifice.

Acest fenomen a devenit cunoscut timp de mulţi ani. Un psiholog (Colegrove) a descris în 1899 cum oamenii de vârstă mijlocie îşi aminteau 35 de ani mai târziu exact ceea ce făceau atunci când au auzit că Abraham Lincoln a fost împuşcat.

Neissner (1982) a susţinut că aceste amintiri sunt deseori inexacte sau imaginate. A oferit un exemplu personal. Timp de mulţi ani a avut o amintire blitz conform căreia se uita la un meci de baseball în ziua precedentă aniversării lui de 13 ani. Jocul a fost întrerupt de anunţul că Pearl Harbor a fost bombardat, iar el a fugit pe scări pentru a-şi anunţa mama.

Neisser continuă: „Această amintire a fost atât de clară o perioadă îndelungată de timp, astfel încât nu m-am confruntat niciodată cu absurditatea ei inerentă până acum un an: niciun post nu difuza meciuri în decembrie! (Nu putea fi nici măcar un meci de fotbal, întrucât  fotbalul profesionist nu exista în 1941, iar sezonul de la universităţi se încheiase până în Ziua Recunoştinţei). Se pare că amintirile de tip blitz pot fi la fel de înşelătoare ca orice fel de amintiri; nu sunt produse de un mecanism special, cvasi-fotografic.” (Neisser, 1982, p.45)

Neisser a propus că amintirile de tip blitz erau asemănătoare indicatorilor istorici. Când un eveniment semnificativ din punct de vedere istoric are loc, el devine parte din istoria vieţii noastre. Ne gândim la el şi la implicaţiile lui asupra vieţii noastre. Ştim că din acel moment lumea s-a schimbat. În următorii ani ne gândim adesea la acest moment de răscruce în istoria noastră personală. Aşa că amintirile acestor tipuri de evenimente persistă, dar nu înseamnă neapărat că memoria este exactă.

Schmolck, Buffalo şi Squire (2000) au studiat amintirile blitz pe care studenţii americani le-au avut la anunţarea verdictului dat la procesul lui O. J Simpson. Ei au descoperit următorul aspect: „calitatea rememorărilor după 32 de luni era incredibil de diferită de calitatea amintirilor după 15 luni”, având numeroase erori. Pentru că au strâns relatările studenţilor în două intervale de timp, ei au fost capabili de a documenta schimbările din relatările lor individuale. De exemplu, un student a spus următoarele după 15 luni de la verdict:

„Eram la facultate şi am auzit verdictul la TV. Atunci când s-a apropiat ora 10, din ce în ce mai mulţi oameni au intrat în sală. Continuam să dăm sonorul mai tare, dar era ok. Toată lumea vorbea.”

După 32 de luni de la eveniment, acelaşi student a afirmat: „Am auzit verdictul în timp ce mă uitam la televizor. Mă aflam acasă, în sufragerie. Eram împreună cu sora şi cu tatăl meu. Nu făceam nimic deosebit, mâncam şi mă uitam la ştiri...”

Este astfel evident că nu prea te poţi baza pe relatările retrospective şi totodată că memoria continuă să se schimbe şi să se transforme între 1-3 ani după o experienţă.

Marigold Linton (1982) a susţinut că felul distinctiv al evenimentelor importante este ceea ce le face memorabile. Linton a fost cercetătorul descris mai devreme în articolul referitor la curba uitării, care şi-a notat două evenimente personale în fiecare zi timp de şase ani. Ea şi-a testat memoria în mod sistematic în cazul acestor evenimente. A descoperit că primele experienţe când faci ceva sunt întotdeauna memorabile, în comparaţie cu ocaziile ulterioare. De exemplu, ea a reţinut o amintire clară conform căreia a trimis „forma finală” a unei cărţi de statistică editurii sale. Dar cei de la editură au cerut variante revizuite. A avut mai puţin succes în reamintirea trimiterii „formei finale” pentru a doua oară. Apoi a avut doar o vagă amintire a trimiterii celei de-a treia sau a ultimei ediţii a cărţii care a fost publicată ulterior.

Dacă Linton are dreptate, amintirile blitz sunt determinate de evenimente unice, distinctive. Acest aspect nu contrazice neapărat teoria adrenalinei, deoarece astfel de evenimente pline de noutate provoacă probabil eliberarea de adrenalină. Însă analiza lui Linton a sugerat că efectele codificării sunt importante. Un eveniment unic este distinctiv şi, prin urmare, mai uşor de amintit.