AfrodiziacAfrodiziacele sunt substanţe care ţin mai cu seamă de domeniul mitului, despre care se crede că pot creşte dorinţa şi pot stimula plăcerea sexuală. Cele mai multe afrodiziace tradiţionale sunt ineficiente, iar unele pot fi chiar toxice. Există şi afrodiziace eficiente?

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea I: Comportamentul sexual) - Afrodiziacele


Odată cu înţelegere mai bună a biochimiei stărilor emoţionale, sunt identificate şi afrodiziace adevărate. Viagra a provocat o revoluţie în tratarea impotenţei şi are mulţi imitatori. Este atât de populară, încât înlocuieşte  afrodiziacele tradiţionale de pe pieţele rurale din China, cum ar fi praful din cornul de rinocer. Cu toate acestea, contrar zvonurilor răspândite, Viagra nu îmbunătăţeşte răspunsul sexual, nici plăcerea sexuală la persoanele tinere sănătoase fără probleme sexuale, decât printr-un efect placebo.

În general, plăcerea implică circuitele dopaminergice ale sistemului limbic. Aceste zone sunt puternic activate de orgasm. Cocaina activează şi ea aceste zone şi are calităţi afrodiziace puternice pentru un consumator începător. Pentru un dependent, aceasta poate mai degrabă să înlocuiască sexul decât să îl amplifice. O femeie care a fost injectată cu  4 - 6 grame de cocaină pe zi (a cărei experienţă este reprodusă în capitolul XIV) a declarat că atunci ea nu a mai simţit nici o dorinţă sexuală pentru bărbaţi. „Centrii plăcerii” îi mai puteau fi activaţi doar prin cantităţi mari de cocaină. Metamfetamina are un efect similar. Iniţial, activează comportamentul sexual, dar pe termen lung tinde să îl înlocuiască.

Neuronii dopaminergici din sistemul limbic, implicaţi în poftele sexuale, sunt afectaţi de boala Parkinson. Când L-Dopa (formă sintetică de precursor a dopaminei) a fost descoperit ca o modalitate de tratare pentru boala Parkinson, cercetătorii au descoperit imediat şi o reacţie adversă gravă la unele persoane: acestea au devenit hipersexuale.

Oliver Sacks (1976), a cărui carte Awakenings (Revenire la viaţă) a fost transformată mai târziu într-un film, a descris cum un pacient, „Domnul L.”, de 49 de ani – a trecut de la starea de semiparalizie în care se afla de 24 de ani, la o frenezie sexuală. Primind L-Dopa, paralizia lui a dispărut şi şi-a recăpătat mobilitatea.

"Părea un miracol, însă au început să apară efectele secundare. Îşi dorea să atingă şi să sărute toate asistentele de pe secţie...

Foarte rapid, în luna mai, relaţiile au devenit tensionate şi Domnul L. a trecut de la o fire amabilă şi iubăreaţă la o erotomanie exasperată şi zădărnicită. La începutul lunii mai, m-a întrebat dacă aş putea aranja cu diverse asistente medicale să îl „servească” noaptea, şi a sugerat –  ca alternativă – ca un bordel de serviciu să fie înfiinţat pentru a satisface nevoile şi poftele pacienţilor supraalimentaţi cu dopamină.

În acest moment, fiind impulsionat de pornirile libidinale, el începe să se masturbeze – cu înverşunare, liber şi fără a se feri - câteva ore în fiecare zi". (Sacks, 1976, 246-256)


În cele din urmă, starea Domnului L s-a transformat într-o psihoză distructivă, cu halucinaţii şi iluzii paranoice sexuale. Acest lucru a continuat, în ciuda reducerii dozajului tratamentului cu L-Dopa la doza iniţială. În cele din urmă, în luna august a aceluiaşi an (1969) i s-a întrerupt tratamentul cu L-Dopa, după care a revenit la starea sa iniţială de paralizie. Reacţia Domnului L explică legătura între zonele dopaminergice ale creierului şi aşa-zisul libidou - energia derivată din sex sau relaţionată cu sexul. De asemenea, ilustrează şi legătura dintre producţia de dopamină excesivă şi psihoză. Hipersexualitatea, ca reacţie la L-Dopa nu este neobişnuită, deşi, nu este atât de extremă de obicei.

Reacţionează oamenii la mirosuri ca la substanţele atractive sexual? La sfârşitul anilor 1970, mai multe parfumuri foloseau androstenol, o substanţă care se găseşte în feromonii din zona axilei bărbaţilor, în încercarea de a stimula instinctele animale ale atracţiei sexuale. Creatorii unuia dintre parfumuri - Andron de Jovan – pretindeau utilizarea de feromoni umani (hormonii care acţionează la distanţă, comuni în lumea animală), pentru stimularea excitaţiei sexuale umane. Însă chimistul care a preparat parfumul Andron nu credea în puterea lui. El a subliniat faptul că excitarea sexuală la om a fost întotdeauna mediată de alte elemente (White, 1981). Alţi cercetători, folosind studiile bazate pe metoda oarbă (double-blind), nu au reuşit să descopere feromonii care atrag sexual oamenii.