Una dintre cele mai simple forme de colectare a datelor este administrarea unui chestionar. Procesul este foarte similar cu participarea la un sondaj. Profesioniştii realizează, de obicei, anchete şi sondaje, iar amatorii administrează chestionare.

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.1: Psihologie şi ştiinţă) - (Partea a IV-a: Cercetarea bazată pe observaţie şi experimentală) - Chestionare, anchete şi sondaje

Cercetarea bazată pe chestionare este una dintre cele mai întâlnite tipuri de cercetare conduse de către studenţi. Studenţii la economie, sociologie, ştiinţe politice, psihologie şi multe altele ar putea fi rugaţi să conceapă şi să administreze un chestionar, într-un anumit punct din carieră.

Gândirea critică este necesară mai ales în cazul cercetării bazate pe chestionare. Chestionarele par atât de simple, totuşi folosirea lor în cercetare poate să nu fie de încredere, întrucât chestionarele se bazează pe declaraţiile fiecăruia despre sine, iar întrebările sunt adesea inventate pe loc, fără ca validitatea lor să fie testată aşa cum este în cazul testelor standardizate vândute comercial.

Un chestionar este întotdeauna menit să furnizeze cercetătorilor informaţii despre un anumit grup, numit populaţie ţintă. Dacă populaţia ţintă este mică (de exemplu, studenţii dintr-o clasă) poţi administra chestionarul fiecărei persoane din populaţia ţintă. Atunci nu mai trebuie să te temi că eşantionul ales (grupul care contribuie cu informaţii) nu reprezintă populaţia ţintă.

Totuşi, dacă populaţia ţintă este mare – de exemplu, vrei să afli despre opiniile tuturor studenţilor din şcoala ta – atunci va trebui, probabil, să te limitezi la colectarea de date de la un eşantion mai mic din acea populaţie. Legile probabilităţii asigură că dacă alegi un eşantion aleatoriu, eşantionul va reprezenta populaţia mai mare cu un anumit nivel de precizie. Cu alte cuvinte, un eşantion s-ar putea să nu îţi dea rezultate perfect corecte, dar dacă este un eşantion aleatoriu, poţi folosi statisticile pentru a calcula nivelul de precizie.

Termenul “eşantion aleatoriu” are un înţeles foarte specific într-un studiu de cercetare, referindu-se la faptul că toţi membrii populaţiei ţintă au şanse egale de a fi selectaţi. Loteriile şi tombolele, atunci când regulile sunt respectate, reprezintă un exemplu de eşantionare aleatorie. Biletele de la tombola sunt extrase dintr-o urnă mare în care sunt amestecate bine, astfel încât toţi participanţii au şanse egale de câştig. Cu alte cuvinte, procesul este imparţial.