„Beţia somnului” este o tulburare a somnului caracterizată de dificultatea de a te trezi, în mod similar unei stări hipnopompice neobişnuit de lungă. Oamenii normali sunt dezorientaţi pentru o clipă atunci când sunt treziţi dintr-un somn adânc.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - HSD şi „beţia somnului”

Oamenii care suferă de „beţia somnului” se pot afla într-o stare confuză timp de o jumătate de oră sau chiar mai mult. „Beţia somnului” se află deseori în conjunctură cu hipersomnia – somnolenţa excesivă în timpul zilei. Întregul sindrom poartă numele de HSD, pentru hipersomnie cu beţia somnului (sleep drunkness).

Oamenii care suferă de HSD nu reacţionează de cele mai multe ori la alarmă sau se trezesc doar pentru a o opri. De regulă membrii familiei sau colegii de cameră se angajează să trezească persoana respectivă. Chiar şi atunci, o persoană cu HSD poate fi confuză şi dezorientată şi se va întoarce la somn de îndată ce e lăsată singură. Mai târziu, persoana poate să nu-şi amintească dacă a fost trezită. Chiar şi după un duş rece, o persoana cu HSD poate să se comporte ca cineva beat. Persoanele cu această tulburare relatează un somn adânc, precum anestezia. Cei mai mulţi spun că nu visează niciodată şi că adorm la numai câteva secunde după ce s-au aşezat în pat. Mulţi au totodată atacuri de somnolenţă în timpul zilei, deşi ei pot rezista până ajung la un pat sau o masă, spre deosebire de narcoleptici.

Somnomania este un termen inventat de psihiatrul canadian Alexander Bonkalo pentru a descrie o tulburare rară de somn în care o persoană devine foarte violentă atunci când este trezită.

Casady (1976) oferă următorul exemplu:„Într-o noapte din anul 1600, un cavaler german pe nume J. Von Gutlingen a fost trezit dintr-un somn adânc de prietenul şi tovarăşul său de arme. Istoria nu menţionează motivul intruziunii, dar înregistrează reacţia lui bizară. A sărit din pat şi a apucat un cuţit pe care i l-a înfipt prietenului său în inimă. Curtea judecătorească nemţească l-a acuzat pe Gutlingen de crimă şi l-a condamnat la moarte.” (p.79)

Somnomania este distinctivă, deoarece apare mai ales la bărbaţi şi de obicei doar în timpul trezirilor bruşte. Poate că la Homo sapiens este o adaptare evoluţionistă la posibilitatea de a fi atacat noaptea în timpul somnului. Creierul unor bărbaţi din prezent ar putea include încă circuite care să le permită să se trezească pregătiţi de apărare în faţa atacurilor inamicilor sau ale sălbăticiunilor.