Activitatea automată din timpul somnului poartă numele de mers în somn sau somnambulism. Mersul în somn implică de regulă activităţi simple, cu scop precis, de tipul celor care ar putea fi realizate automat sau în timp ce suntem distraţi.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Somnambulismul şi vorbirea în somn

Activitatea este efectuată în cunoştinţă de cauză, iar de obicei somnambulul nu îşi aminteşte deloc de activitate mai târziu. Somnambulismul are mai multe şanse de a avea loc în condiţiile următoare:
1.    În copilărie
2.    La bărbaţi
3.    Dacă persoana e stresată
4.    În timpul somnului non-REM (stadiile trei şi patru)
5.    După consumul de alcool

Mersul în somn este asociat cu somnul non-REM probabil pentru că în acest timp muşchii nu sunt inhibaţi, iar persoana care doarme e liberă să se mişte. Cu toate acestea, somnambulul nu interpretează în mod necesar un vis. Jacobson şi Kales (1967) au descoperit că visele somnambulilor nu corespund cu activităţile realizate în timpul mersului. Aceasta este o descoperire ciudată. Implică o diferenţiere categorică între două tipuri de activitate în sistemul nervos – una controlează mişcarea, cealaltă se ocupă de vise.

Somnambulul este destul de conştient de mediul înconjurător pentru a evita obstacolele, a răspunde la întrebări sau comenzi, sau a îndeplini activităţi complexe. Mulţi studenţi au auzit că este „periculos” să trezeşti un somnambul. Nu este neapărat adevărat, însă mersul în somn se petrece în timpul fazelor profunde de somn non-REM, atunci când persoana este greu de trezit. Cineva trezit în mijlocul unui episod de somnambulism poate fi dezorientat şi instabil până la 20 de minute. El sau ea poate lua în nume de rău trezitul, ca orice altcineva care ar fi dormit profund. Persoana se poate speria totodată de mediul neaşteptat ce-l înconjoară. De aceea experţii spun că e mai bine ca persoana în cauză să fie dusă înapoi în pat.

Vorbitul în somn este mai puţin orientat pe evenimentele din mediul înconjurător decât mersul în somn. Dacă încerci să conversezi cu cineva care obişnuieşte să vorbească în somn, atunci acea persoană îţi va răspunde doar cu nonsensuri. Totuşi, un student a descoperit o cale uşoară de a obţine răspunsuri coerente de la o persoana care vorbeşte în somn: spune-i persoanei pe nume înainte de a întreba ceva. Cel care visează îţi poate răspunde direct sau îţi poate incorpora vocea în vis, răspunzându-ţi ca şi cum ai fi altcineva. Dacă întrebi lucrurile nepotrivite, s-ar putea totuşi să te joci cu focul!

Am putut să fac nişte observaţii bune într-o dimineaţă asupra unei persoane care vorbeşte în somn. Soţia mea, care obişnuieşte să doarmă până târziu, a avut tendinţa de a vorbi în somn în timpul primului an de căsnicie. Deşi acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori, o singură experienţă mi-a rămas întipărită în minte.

În timpul unei excursii la Disney, m-am trezit într-o dimineaţă şi am auzit-o pe soţia mea mormăind în somn. Ştiind că obişnuieşte să vorbească în somn, i-am pus câteva întrebări simple. Nu am primit niciun răspuns până nu i-am rostit numele mai întâi, după care am pus din nou întrebarea. Dintre toate întrebările, răspunsul meu preferat a fost cel dat la întrebarea „Ce ţi-a plăcut cel mai mult la Disney World?”. Răspunsul ei a fost „Dumbo” (personaj animat).

Ceva ciudat s-a petrecut apoi. Am întrebat-o dacă mă iubeşte, dar nu a vrut să răspundă. Aşa că i-am explicat vreo două minute cine sunt şi am întrebat-o din nou. De acestă dată am primit un răspuns afirmativ. Am făcut o pauză câteva minute, după care am rostit: „Ai mai iubit pe altcineva în afară de Steve (numele meu)?”, iar ea a răspuns: „Nu, îi vei spune lui Steve”. Acest lucru m-a şocat, pentru că înainte nu a răspuns la întrebări cu mai mult de un cuvânt. Am încercat să o conving că nu voi spune, dar nu a mai zis nimic. Aşa că am încetat interogatul.

Experienţa aceasta este greu de explicat, dar dacă ai putea să o trăieşti şi tu, ai găsi-o chiar distractivă. (Totuşi, soţia mea crede până astăzi că am inventat povestea.) [Arhivele autorului]

Spre deosebire de somnambulism, vorbitul în somn este legat aleatoriu de stadiile somnului. Poate motivul este că acesta implică muşchii localizaţi deasupra gâtului. Aceşti muşchi nu sunt inhibaţi în timpul somnului REM precum cei din partea de jos a trupului, aşa că vorbitul în somn (spre deosebire de somnambulism) se poate petrece atât în timpul somnului REM cât şi a celui non-REM la persoanele normale.