Într-un caz celebru din laboratorul de cercetare a somnului al lui Dement, cercetătorii au observat o serie de mişcări oculare de sus în jos la o persoană aflată în stadiul somnului REM. Au trezit imediat persoana, care a relatat că visa cum urca nişte scări.

 

 

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.3: Stările conştiinţei) - (Partea a II-a: Somnul) - Visele: mişcările oculare şi corporale

Într-o relatare asemănătoare, o persoană trezită după ce i-au fost observate mişcările oculare de la stânga la dreapta a afirmat că urmărea un meci de tenis de masă în vis. În aceste cazuri există o legătură clară între conţinutul visului şi mişcările ochilor. Totuşi, aceste mişcări nu erau vibraţiile ochilor care definesc somnul REM, ci erau mai lente, precum nişte mişcări oculare normale. S-a dovedit că aceste descoperiri erau neobişnuite. În mod normal mişcările ochilor nu pot fi legate de conţinutul unui vis într-un fel nesemnificativ.

Muşchii se încordează adesea în timpul procesului de adormire, în special după o zi încărcată de activităţi fizice. Tresăririle muşchilor poartă denumirea de contracţii mioclonice. Mioclonia este un termen medical ce se referă la contracţiile unei porţiuni de muşchi, fiind asemănătoare unui şoc. Într-adevăr, mulţi oameni folosesc cuvintele „şoc” sau „zdruncinătură” pentru a descrie aceste mişcări bruşte. Unii cercetători afirmă că spasmele mioclonice din timpul adormirii unei persoane sunt rezultatul activităţii metabolice a muşchilor stimulaţi recent.

În anumite cazuri legătura dintre conţinutul viselor şi activitatea musculară nu poate fi negată. Relaţia devine evidentă atunci când activitatea puternic imaginată tulbură relaxarea dată de somn şi îl trezeşte pe cel care visează. De exemplu, un student relatează:

„Recent, în timp ce făceam surf în Florida, am avut contracţii mioclonice. Prietenul meu a observat că în fiecare noapte, după o zi întreagă de surf,  îmi îndreptam picioarele, iar braţele îmi tresăreau. Cât timp durau aceste contracţii eu visam că făceam surf şi chiar reluam mişcările. De fiecare dată când cădeam de pe placa de surf aveam o contracţie musculară violentă şi mă trezeam.” [Arhiva autorului].

Goleman şi Engel (1976) au oferit o explicaţie simplă pentru contracţiile mioclonice. Ei au afirmat că reacţiile motorii puternice se petreceau probabil atunci când persoana adormită interpreta declanşarea relaxării musculare profunde drept pierdere a controlului (precum căderea de pe placa de surf), aşa că cel care visa răspundea cu o mişcare bruscă.

Bănuiesc că Goleman şi Engel au inversat cauza cu efectul. Cu alte cuvinte, povestea din vis este cea dintâi, completându-se cu o situaţie de urgenţă ce necesită mişcare. Dacă efectuarea unei mişcări este vitală în contextul visului (de exemplu atunci când cazi de pe placa de surf, o situaţie de viaţă şi de moarte), urgenţa mişcării anulează suprimarea musculară din timpul somnului REM. Un astfel de eveniment este atât de alarmant încât trezeşte totodată persoana.

Cea de-a doua teorie ar explica, de asemenea, originea mitului conform căruia „nu trebuie să mori într-un vis, căci astfel vei muri şi în realitate”. Studenţii spun că acest lucru e fals. Mulţi studenţi vor afirma că au avut vise în care mureau (dar au trăit să povestească). Ceea ce este adevărat, însă, e faptul că dintr-o situaţie de viaţă şi de moarte, precum căderea pe fereastră, va rezulta o mişcare defensivă, anticipatorie atât de urgentă, încât trece peste suprimarea musculară din somnul REM şi îl trezeşte pe visător.

Şi animalele reacţionează în somn după o zi de activitate musculară intensă. Unul dintre studenţi a relatat că după o zi de vânătoare câinii lui aveau vise neobişnuit de active.

„După o zi de vânătoare am văzut adesea că, în timp ce dormeau, câinii mei erau în starea REM. După ce adormeau le puteam urmări fiecare mişcare a ochilor. Fiindcă sunt vânători de căprioare, ei latră adesea şi se comportă ca şi cum ar urmări o căprioară. Picioarele lor tresar rapid ca şi cum ar încerca să alerge. În timpul acestei perioade încep să respire foarte greu. Visele sunt câteodată scurte, alteori destul de lungi. Aceasta constituie o dovadă puternică conform căreia animalele chiar visează şi trec prin perioade REM. Aceste tipuri de vise provin probabil din cauză că au vânat în respectiva zi.”[Arhivele autorului].