În România diversele serbări de la grădiniță au loc în sala de clasă. Într-o parte a clasei sunt copiii, care se străduiesc să execute ce au repetat vreme de câteva săptămâni, în cealaltă parte sunt părinții, care încearcă să filmeze din cel mai bună unghi ce se întâmplă pe „scenă”.
Părinții aleg instinctual cea mai proastă configurație: se bulucesc toți către zona în care sunt copiii, când cea mai logică distribuție ar fi una în cerc, care ar permite ca numărul părinților aflați „în primul rând” (fără obstacole între ei și copii) să fie mult mai mare. Faptul că modul de aranjare a părinților este deficitar, oferind condiții de filmare bune doar pentru o mică parte a acestora, duce la pasul doi: ridicatul în picioare ori ridicatul aparatului de filmat începând cu părinții aflați în rândul doi. Ceea ce, desigur, duce la disconfort pentru părinții aflați mai în spate, care se ridică la rândul lor, încercând să compenseze pierderea de vizibilitate. Fenomenul se transmite până la ultimul rând de părinți. Efectul este că cei din rândul doi văd mai bine. Cei din rândurile următoare văd la fel ca atunci când erau așezați, dar se adaugă disconfortul statutului în picioare.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Alegeți să mâncați într-un restaurant cu taxă fixă: plătiți 100 de lei și, într-un interval de două ore, puteți bea și mânca cât și ce doriți. Ce se întâmplă cu cei mai mulți dintre participanți? Vor încerca să fie siguri că atunci când părăsesc localul, nu sunt în pierdere; prin urmare, vor încerca să bea și mănânce cât mai mult, în așa fel încât să simtă la final că a meritat „investiția”. Dar acest tip de comportament este irațional. De ce?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
1. Întoarsă recent în București după o „pauză” de câțiva ani, am observat că numărul de mașini pe care diverși cetățeni au scris (cu degetul, prin eliminarea mizeriei de pe caroserie) „spală-mă”, a crescut. De unde atâta preocupare pentru mașinile nespălate care nu ne aparțin? Cum de sunt atât de mulți care se opresc din ceea ce fac pentru a scrie pe o altă mașină „spală-mă”?
2. Inteligența artificială a intrat în limbajul de toate zilele. În instituțiile statului, în ministere, la nivelul cel mai înalt, se vorbește despre cum trebuie să luăm în calcul inteligența artificială. Încă nu am auzit niciun înalt oficial vorbind despre inteligența artificială, știind despre ce vorbește...
3. Oamenii mor. Chiar și cei care au cont de Facebook. Cei care sunt încă vii folosesc contul pentru a anunța decesele prietenilor ori membrilor familiilor. Dar cu siguranță sunt multe conturi pe rețelele de socializare unde utilizatorii au murit, anunțați ori nu pe alte conturi. Pe măsură ce trece timpul, numărul conturilor cu utilizatori morți va deveni majoritar. Cine îndrăznește să calculeze care va fi proporția conturilor cu utilizatori morți într-o sută de ani? Are Facebook o politică pentru ștergerea conturilor nefolosite?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
De regulă articolele / cărțile despre limbajul uman sunt aride, iar rezultatul lecturii lor rareori produce revelații. Adevărul este că știm puține despre cum funcționează limbajul uman. Iată câteva gânduri despre ce știm și despre complexitatea acestui subiect.
Ce înseamnă a vorbi?
Gândiți-vă la următoarea situație, pe care o întâlnim în fiecare zi. Suntem parte într-o discuție pe un subiect care nu ne este foarte familiar, de exemplu: de ce nu am fost vizitați de extratereștri până acum.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Universul, în natura sa ultimă, este imposibil de cunoscut pentru om. Știința reprezintă efortul nostru de a surprinde realitatea. Dar oricât de precise ar fi teoriile științifice, ele nu ne vor spune niciodată cum este natura-în-sine; nu au cum. Capacitatea noastră de a capta lumea înconjurătoare este modelată de comandamentul supraviețuirii, nu de cel al surprinderii realității.
Teoriile fizicii sunt doar aproximări ale lumii-ca-reprezentare, ale universului așa cum ni-l reprezentăm noi. Dar cum vedem noi lumea nu este cum chiar este lumea. Cum vedem noi lumea este doar o construcție a unui creier a cărui sarcină principală este, cum spuneam, să asigure supraviețuirea deținătorului. Despre cum este lumea în realitate, despre cum este realitatea, nu putem vorbi, nu avem nicio posibilitate să știm. Niciunul dintre simțurile noastre nu ne vorbește despre realitate, în fapt. Iată de ce...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Vorbeam recent despre ciudata evoluție a unui cuvânt din vocabularul științific, „etnobotanică”. Un nou termen, existent deja în limba română, „șef”, mai intră o dată în limba română, dar ignorând prima intrare și păstrând scrierea din limba franceză și engleză (în care a fost importat din franceză), „chef”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Critica e unul dintre cei patru călăreți ai apocalipsei, după cum numește John Gottman tiparele ce prevestesc divorțul într-un cuplu cu o acuratețe de 90%. Primul e critica revărsată metodic precum picătura chinezească. De aici, relația tinde să alunece pe un tobogan marcat de alte trei tipare negative: defensiva (se apără), zidirea (refuză comunicarea) și disprețul.
- Detalii
- Scris de: Seramis Sas, Ph.D
Suntem într-un magazin, în fața unui raft cu cămăși. Evaluăm două cămăși cu nuanțe diferite de albastru. O alegem, după o analiză de câteva secunde / minute, pe cea mai deschisă la culoare? Cum am luat această decizie? Ce factori sunt implicați în luarea deciziei? Ce înseamnă că „eu” am luat această decizie? Este adevărat că noi, oamenii, avem capacitatea de a lua decizii în mod complet independent, că avem, așadar, liber-arbitru? Așa pare, dar pe măsură ce începem să analizăm ce înseamnă, în fapt, luarea unei decizii, ajungem repede la limitele cunoașterii umane. Sau, și mai probabil, la limitele biologice ale posibilității noastre de a cunoaște natura. Credem că problema liberului-arbitru este de nerezolvat, oricât ar progresa cunoașterea umană.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Recent, un partid a propus modificarea legislației, iar după reușită clamează: „Proiectul care incriminează produsele etnobotanice și salvează viețile tinerilor a fost adoptat”. Fără îndoiala, inițiativa legislativă este binevenită, dar la ce se referă sintagma: „produs etnobotanic”?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Agerpres este una dintre puținele publicații care scrie despre știință cu ceva înțelegere a domeniului. De aceea am și introdus agenția de presă în topul pe care l-am creat în urmă cu ceva luni privind cele mai bune publicații de știință în limba română.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Folosirea expresiilor din limba latină nu sunt doar un semn al erudiției. Uneori simplifică vorbirea, alteori s-au impus în uz și este dificil să le ocolești (exemplu: persona non-grata). Este important ca atunci când le utilizați, să știți care este sensul acestora și cum trebuie folosite în propoziție/frază.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Accentul se referă la intensitatea cu care se pronunță un cuvânt. În limba română accentul nu are un loc fix în propoziție/frază, cum este cazul cu limba franceză, putând cădea pe orice silabă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
În articolul publicat azi de Agerpres „zombie” par să iasă din pământ... Dar avem o problemă: în limba română se scrie „zombi”, nu „zombie”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Unii copii se miră de această ciudățenie a limbii române, și anume că un cuvânt se termină cu trei „i”. Cu certitudine pentru cineva neobișnuit cu această situație, pare straiu. Un străin, de exemplu, care învață limba română, probabil se va mira de modul anevoios în care construim cuvintele.
Iată când și de ce scrie „copiii” cu trei de „i”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Am văzut recent scris la intrarea într-un bloc: „Asigurați-vă că a-ți plătit întreținerea pentru luna în curs!”. Merita adăugat: „Ați plăti întreținerea la timp e o îndatorire cetățenească!”. Dar a doua parte nu a fost pe anunț, e invenția noastră.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.