Inițial am vrut să scriu un articol bine dozat cu beneficiile mersului pe jos asupra sănătății, așa cum rezultă acestea din studiile recente pe acest subiect.
M-am răzgândit. M-am răzgândit pentru că nu cred că articolul, în acea formă, și-ar atinge obiectivul, și anume de a convinge cât mai mulți oameni să... meargă pe jos. Poate alte argumente sunt mai bune decât cele reflectate în câteva statistici și recomandări de natură medicală.
Nu sunt convins că articolul își va atinge obiectivul nici în forma actuală, dar poate are mai multe șanse 😀
Sunt multe motive pentru care mersul pe jos este important, dincolo de beneficiile de sănătate certe. O să mă concentrez, prin urmare, pe alte beneficii decât cele care țin de sănătate, pe care le-am descoperit din proprie experiență.
În ce mă privește, ca în cazul multora, mașina a fost pentru ani buni mijlocul preferat de a mă deplasa de la punctul A la punctul B. O distanță de circa 800 de metri până la primul supermarket mi se părea ca fiind una care cerea în mod imperios prezența unei mașini. Prea mult timp pierdut până acolo pe jos, nu? În plus, cine cară cumpărăturile pe o atare distanță?
AM FOST PE JOS LA VIENA! Nu chiar...
În cursul anului 2023 am mers pe jos circa 1.150 de kilometri, cu o medie de 3,15 km/ zi. Nu este mult. Abia dacă aș fi ajuns la Viena... Deși e puțin, a fost o creștere cu 65% față de anul 2022.
După cum vedeți, nu mă laud cu alergatul a sute de kilometri ori cu mersul pe bicicletă până la Brașov și înapoi 😀 Vorbesc despre parcurgerea, în medie, a circa 3 km pe zi. Sigur, sunt mari diferențe între zile. Sunt zile în care am mers 20 de km și zile în care am mers câteva sute de metri.
Ce am făcut în acest timp, în care am mers? Și unde am mers? Și care sunt beneficiile neștiute asociate mersului pe jos?
ÎN UNELE LOCURI, MERSUL PE JOS ESTE SINGURA FORMĂ DE DEPLASARE DECENTĂ
Cei care locuiesc în București, ca mine, știu cum arată orașul la orele de vârf.
Spuneam într-un articol mai vechi că pentru un extraterestru cu un telescop de o rezoluție rezonabilă, Bucureștiul va părea un oraș locuit cu preponderență de mașini, cu câțiva oameni pe lângă. Se va întreba, poate, dacă mașinile sunt conduse de oameni sau sunt autonome, fără conducători și pasageri. Aceeași întrebare o pot pune și locuitorii orașului.
Orașul este sugrumat de trafic din mai multe motive, unul fiind acela că nu există mijloc de transport decent (mijloacele de transport în comun sunt aglomerate și/ sau lente). Iar utilizarea mașinii personale este afectată de traficul infernal, generat de... utilizarea mașinii. Deși mi se pare că mulți sunt așa de obișnuiți cu acest trafic, că nu-i mai deranjează. Mi-am format deja obiceiul, când folosesc mașina, să-i claxonez pe cei din fața mea atunci când se face verde, pentru că mulți sunt cuplați la TikTok ori altă aplicație; cineva trebuie să le reamintească faptul că sunt pe șosea. Și ei s-au obișnuit cu situația, de a fi claxonați, și eu cu cea de a claxona 😀
Așadar, dacă vrei să renunți la mașină, nu ai un înlocuitor rezonabil (având în vedere transportul în comun). Dar un motiv este și acela că oamenii nu merg pe jos atunci acest lucru este posibil.
În România au fost ceva încercări timide de a ne „europeniza”, dar nu cred că progresele sunt notabile.
În București pistele de biciclete sunt, multe, prin mijlocul trotuarelor, ceea ce le face impracticabile, și pe piste, și pe trotuare. Era evident de la început că ideea este o batjocură la adresa bunului-simț...
Una peste alta, nu a prins cine știe ce ideea de bicicletă, cel puțin nu în București. Și nu e de mirare. Principala cauză este lipsa infrastructurii adecvate.
Ideea care a prins mai bine este cea a trotinetelor. Care sunt peste tot, cu nenumărate accidente zilnic. Nici aceasta nu a fost vreo idee strălucită. De aceea în Paris trotinetele electrice au fost interzise, iar în alte orașe se discută despre această măsură.
Nu am auzit pe nimeni să vorbească despre mersul pe jos ca soluție la probleme de trafic :)
Sigur, nu se pune problema să mergi 10 km pe jos până la serviciu, dar să mergi 10 km pe jos în weekend, până-ntr-un parc, prin parc și înapoi acasă, este mai mult decât acceptabil pentru o persoană fără probleme medicale serioase.
DIALOGUL ȘI GÂNDITUL
Unul dintre beneficiile mersului pe jos pe care le-am constatat a fost... dialogul. Pur și simplu mersul pe jos incită la discuție, care devine un bun însoțitor, la final creând impresia că plimbarea a fost mai mult decât o plimbare. S-ar putea ca mulți să se găsească în situația asta, în care plimbarea să fie un stimulent mai bun pentru discuții cu cei cu care vă plimbați decât alte contexte.
La urma urmelor, poate asta o fi descoperit și Aristotel, care obișnuia să predea plimbându-se... Mersul are cumva o influență pozitivă asupra actului gândirii, mai pronunțată decât statul într-un fotoliu. Cel puțin așa mi se pare.
Are, așadar, ceva mersul pe jos care stimulează creativitatea și gânditul. Parcă ideile noi vin mai repede atunci, iar ideile complexe sunt mai ușor de procesat mental.
CUNOAȘTEREA LOCULUI
Un alt beneficiu, pe care l-am observat rapid, este acela că mersul pe jos îți permite să observi orașul. Pentru mine lungile plimbări prin București, și nu pe bulevardele principale, în special în zonele vechi de case ale orașului, au fost adevăratul prilej să cunosc intimitățile capitalei.
Altfel, nu aș fi ajuns niciodată să cunosc și această parte a Bucureștiului, care-i arată o altă față, de oraș în care se poate trăi (e drept, doar în aceste zone...😀.
SĂNĂTATEA OCHILOR
Plimbându-vă, observând împrejurimile, le oferiți ochilor oportunitatea de a privi în depărtare. Acest lucru poate fi important, dacă ești obișnuit(ă) să-ți petreci timpul în fața calculatorului/ telefonului/ televizorului.
Printre cauzele principale ale miopiei, pe lângă ereditate, este forțarea ochilor pentru perioade lungi să privească la distanțe mici și lipsa luminii solare.
UNDE POȚI MERGE PE JOS?
Poți merge la cumpărături, fie că e vorba despre un supermarket, fie că este vorba despre piață. Îți iei două sacoșe cu tine, ca să mergi echilibrat 😀, și bucură-te, pe drumul de întors acasă, de oportunitatea de a-ți întări musculatura brațelor, a spatelui și a picioarelor.
Dacă nu iei atitudinea celui pedepsit („ce greu e!”), ci a celui care face un exercițiu fizic, atunci te vei bucura de sentimentul de împlinire atunci când ai ajuns acasă cu unele dureri musculare (semn că mușchii au fost „munciți”!). Nu-ți plac sacoșele, ca mie? Ia un rucsac.
Poți merge în aproape orice loc din oraș, cu mijloacele de transport în comun (la ore rezonabile, când traficul nu este supraaglomerat). Dar nu ocupa un loc (lasă-i pe cei leneși 😀) în metrou sau autobuz, tot în ideea de a-ți folosi musculatura corpului. Și de a te îndepărta de ideea de mașină, fiind mai aproape de cea de mers de jos.
Sigur, este mai obositor să stai în picioare decât să mergi, dar și statul în picioare are rostul lui. Cei care stau mult în picioare zilnic, precum chelnerii, se obișnuiesc cu asta.
De ce te-ai duce, de exemplu, în parc cu mașina? Nu e toată ideea să faci mișcare? Atunci fă mișcare de la un capăt la altul! Mergi inițial cu metroul sau autobuzul, dacă este prea departe să mergi pe jos. Deși Bucureștiul este un oraș mic, dacă luăm în calcul principalele parcuri. Faci mișcare și până-n stație și de la stație la locul dorit sau acasă.
Dacă nu ți se pare prea obositor, deși te plimbi, crește un pic ritmul, cel puțin din când în când. Dar nu atât de mult încât să-ți afecteze plăcerea plimbării și discuția cu cel/ cea cu care te plimbi ori cu tine însuți/ însăți.
Este drept, ar ajuta ca orașul să aibă piste pentru... mersul pe jos. Cumva bulevardele și parcurile să fie legate. Poate amenajate altfel malurile râului Dâmbovița. Dar până ajungem acolo, se poate porni, pe jos, în călătorie chiar azi!
Credit imagine: adaptare după Pexels.
