Populiștii de extremă dreaptă par să se bucure de o ascensiune în lumea occidentală. Pentru cei care nu susțin aceste partide, atractivitatea acestora poate fi derutantă și neliniștitoare. Aceste partide par să joace cu fricile oamenilor și oferă răspunsuri banale la probleme dificile.
Matematica inferenței și a cunoașterii umane ne poate ajuta să înțelegem ce face ca aceasta să fie o formulă câștigătoare.
Deoarece politica se rezumă în mare parte la comunicare, matematica teoriei comunicării ne poate ajuta să înțelegem de ce alegătorii sunt atrași de partidele care folosesc mesaje simple și puternice în campania lor, precum și modul în care au succes folosind mesaje extrem de discutabile.
În mod tradițional, aceasta este teoria care ne permite să ascultăm emisiuni radio și să efectuăm apeluri telefonice. Dar matematicianul american Norbert Wiener a mers atât de departe încât a susținut că fenomenele sociale pot fi înțelese doar prin teoria comunicării.
Wiener a încercat să explice diferite aspecte ale societății evocând un concept în știință cunoscut sub numele de a doua lege a termodinamicii. În esență, această lege spune că în timp, ordinea se va transforma în dezordine, sau, în contextul actual, informațiile de încredere vor fi copleșite de confuzie, incertitudini și zgomot.
În matematică, gradul de dezordine este adesea măsurat printr-o cantitate numită entropie, așa că a doua lege poate fi reformulată spunând că în timp și în medie entropia va crește.
Unul dintre argumentele lui Wiener este că, pe măsură ce tehnologiile de comunicare avansează, oamenii vor transmite din ce în ce mai multe informații neesențiale (care conțin mult „zgomot”), care vor umbri fapte și idei importante (gândiți-vă la Twitter, Instagram și așa mai departe). Acest lucru devine din ce în ce mai pronunțat cu dezinformarea generată de inteligența artificială.
Efectul celei de-a doua legi este semnificativ în prezicerea formei viitoare a societății pe o perioadă de decenii.
Dar un alt aspect al teoriei comunicării intră în joc, cu efecte imediate.
Atunci când analizăm informații despre un subiect de interes, vom ajunge la o concluzie care ne lasă, în medie, cu cea mai mică incertitudine cu privire la acel subiect. Cu alte cuvinte, procesul nostru de gândire încearcă să minimizeze entropia.
Aceasta înseamnă, de exemplu, că atunci când două persoane cu opinii opuse cu privire la subiect citesc un articol pe acel subiect, deseori vor avea interpretări diferite ale aceluiași articol, fiecare confirmând propriei opinie inițială.
Motivul este simplu: dacă interpretarea articolului pune la îndoială opinia unuia, va duce la ridicarea inevitabil nivelul de incertitudine în cazul acestuia.
În psihologie, acest efect este cunoscut sub numele de „predispoziția către confirmare” (eng. confirmation bias). Este adesea interpretată ca o trăsătură irațională sau ilogică a comportamentului nostru, dar acum înțelegem știința din spatele ei, împrumutând concepte din teoria comunicării.
Eu numesc acest comportament „tenacitate bayesiană”, deoarece rezultă din teorema lui Bayes a teoriei probabilităților, care ne spune cum ar trebui să ne actualizăm probabilitățile despre lume pe măsură ce folosim informații incerte și care conțin mult „zgomot”.
Un corolar este că, dacă cineva are o credință puternică într-un scenariu care nu corespunde realități, chiar dacă informațiile reale sunt disponibile, va dura mult timp până când acea persoană își schimbă ceea ce crede.
Acest lucru se datorează faptului că o conversie de la o certitudine la alta necesită de obicei (dar nu întotdeauna) o cale care traversează incertitudinile pe care încercăm instinctiv să le evităm.
Societate polarizată
Când efectul „tenacității bayesiene” este combinat cu a doua lege a lui Wiener, putem înțelege modul în care societatea devine polarizată.
A doua lege spune că vor exista o mulțime de informații divergente și „zgomot” în jurul nostru, creând confuzie și incertitudine. Suntem atrași de informații care oferă o mai mare certitudine, chiar dacă sunt viciate.
Cea mai mare incertitudine apare atunci când avem de ales între două variante, care par la fel de probabile și, prin urmare, este dificil de ales.
Dar pentru o persoană care crede într-una dintre cele două variante, calea celei mai mici incertitudini este să-și mențină opinia.
Așadar, într-o lume în care orice informație poate fi diseminată cu ușurință, dar în care oamenii sunt greu de schimbat (sub aspectul a ceea ce cred), societatea poate fi ușor polarizată.
Unde sunt populiștii de stânga?
Dacă o societate este polarizată într-un mod extrem, atunci ar trebui să observăm numărul de populiști crescând atât în stânga, cât și în dreapta spectrului politic. Și totuși nu se întâmplă asta. Dreapta este dominantă.
Motivul este, în parte, că stânga nu este bine poziționată pentru a oferi certitudine. De ce? Din punct de vedere istoric, socialismul a fost rar implementat în conducerea unei țări; nici măcar Uniunea Sovietică sau China nu au reușit asta.
Cel puțin pentru moment, cei de stânga (sau centriștii) par mult mai precauți în a oferi cu bună știință răspunsuri nerealiste la probleme complexe. În schimb, cei de dreapta oferă certitudine (adesea falsă) cu încredere.
Nu este greu de observat că într-un mediu zgomotos, cei mai zgomotoși se aud cel mai mult.
Politica de astăzi se desfășoară pe un fundal de incertitudini care includ: conflictele din Ucraina și Fâșia Gaza, cu puține soluții de rezolvare, criza continuă a costului vieții, insecuritate energetică, alimentară și a apei, migrația șamd. Mai presus de toate, impactul crizei climatice.
Răspunsul la această incertitudine, potrivit populiștilor de extremă dreaptă, este să dai vina pe imigranți. Eliminați imigranții și toate problemele vor fi rezolvate și toate incertitudinile vor fi eliminate. Adevărat sau fals, mesajul este simplu și clar.
În transmiterea acestui mesaj, este important să generezi în public o teamă exagerată de impactul migrației, astfel încât mesajul va oferi oamenilor un fals sentiment de certitudine. Cum ar fi dacă nu ar exista străini?
Apoi creați alt mesaj. Folosiți „războiul cultural” pentru a-i eticheta pe „experți” (judecători, intelectuali etc.) drept dușmanul poporului.
Pentru ca populiștii să prospere, societatea trebuie să fie divizată, astfel încât oamenii să poată fi siguri de locul lor, iar cei care au opinii diferite, să fie ignorați.
Problema, desigur, este că rareori există soluții simple la probleme complexe.
Într-adevăr, un partid politic care susține o politică de migrație dură, dar susține măsuri climatice slabe, favorizează o migrație în masă la o scară nemaivăzută în istoria modernă, deoarece schimbările climatice vor face multe părți ale lumii de nelocuit.
Wiener susținea încă din 1950 că vom plăti prețul pentru acțiunile noastre într-un moment în care este cel mai incomod să facem acest lucru.
Indiferent de ceea ce trebuie făcut pentru a rezolva probleme societale complexe, cei care doresc să pună în aplicare ceea ce consideră că sunt măsurile potrivite trebuie să fie conștienți că trebuie să câștige alegerile pentru a face asta și că alegătorii răspund la mesaje simple și pozitive care vor reduce incertitudinile din mințile lor.
Traducere și adaptare după The maths of rightwing populism
